ICCJ. Decizia nr. 3849/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3849/2005
Dosar nr. 8338/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4088/ C pronunţată la 24 octombrie 2003, secţia comercială şi de contencios administrativ, a Tribunalului Sibiu, a admis acţiunea reclamanţilor SC D. SRL şi C.D., domiciliat şa adresa de mai sus şi a constatat revocarea pârâtului R.P., din funcţia de administrator al societăţii comerciale reclamante, a dispus excluderea sa din societate, a obligat reclamanţii să achite pârâtului contravaloarea celor 10 părţi sociale deţinute de el la societate şi a constatat că reclamantul C.D. a hotărât să continue activitatea societăţii, ca societate cu răspundere limitată, cu asociat unic, cu completarea capitalului social în limita minimă prevăzută de Legea nr. 31/1990.
Instanţa a reţinut că măsura revocării pârâtului din funcţia de administrator şi excluderea lui din societate a fost luată în cadrul adunării generale a asociaţilor, legal constituită şi având în vedere încălcarea de către pârât a prevederilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în sensul că pârâtul a manifestat lipsă de loialitate ocupând, fără autorizarea adunării generale a asociaţilor, în acelaşi timp, funcţia de administrator şi alte societăţi concurente, fiind şi cercetat penal pentru fals, uz de fals, delapidare şi abuz în serviciu.
S-a mia constatat că asociatul reclamant a hotărât continuarea activităţii societăţii cu asociat unic, cosocietatea reclamantă nu are profit pe anii 1999-2000 şi că asociatul exclus are dreptul la contravaloarea părţilor sale sociale deţinute la societate.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia civilă nr. 52/ A, pronunţată la 27 februarie 2004 de către secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Alba Iulia, apelantul fiind obligat la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a înlăturat criticile formulate de apelant, constând în aceea că prima instanţă a soluţionat cauza deşi era necompetentă teritorial să o facă, nepronunţându-se asupra excepţiei ridicate în acest scop de el, că prima instanţă nu s-a pronunţat nici asupra excepţiei lipsei interesului reclamanţilor de a promova acţiunea, că instanţa nu a pus în discuţia părţilor probele administrate şi nici nu s-a pronunţat asupra lor, că a fost revocat din funcţia de administrator deşi el nu o mai deţinea, că primele două adunări generale ale asociaţilor nu au întrunit cerinţele legii pentru desfăşurarea lor, că nu s-a făcut dovada comiterii vreunei fraude care să justifice excluderea din societate şi că societatea reclamantă a fost asistată de un avocat incompatibil, soţia sa fiind magistrat la instanţa care a soluţionat cauza.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul apelant, criticând-o pentru nelegalitate, constând în greşita soluţionare a excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei, că respingerea acesteia este nemotivată, că instanţa a cărei hotărâre se atacă a lăsat practic nesoluţionată excepţia lipsei interesului promovării acţiunii pe care a ridicat-o, că instanţa nu motivează încuviinţarea probelor administrate, că soluţia constatării revocării din funcţia de administrator nu este justificată întrucât nu mai deţinea această funcţie de la 8 iulie 1999, iar administrator al SC N.O. SA a devenit după autentificarea actului adiţional ce a luat act de retragerea sa din societate, că hotărârea adunării generale a acţionarilor nu a fost luată cu cvorumul prevăzut de lege şi nici adunarea nu a fost legal convocată, că soluţia excluderii sale din societate este nelegală pentru că a fost luată de o adunare nelegal constituită şi pentru că nu s-a făcut dovada vreunei fraude în dauna societăţii şi că reclamanţii au fost asistaţi în proces de un avocat ce nu avea dreptul să o facă.
Criticile sunt neîntemeiate.
Instanţa de apel se pronunţă cu privire la legalitatea măsurii de respingerii de către prima instanţă a excepţiei necompetenţei materiale şi lipsei interesului necesar introducerii acţiunii, motivându-şi aprecierea că soluţia primei instanţe este legală.
Motivarea respingerii excepţiei necompetenţei teritoriale este făcută prin trimitere la textul legii, nefiind nevoie de explicaţii suplimentare, atâta timp cât sediul societăţii se afla pe raza de activitate a Tribunalului Sibiu.
În continuare, instanţa motivează corect şi respingerea celei de a doua excepţii ridicată de pârât.
Părţile au depus la dosar înscrisuri, iar reclamanţii declară înainte de a se trece la dezbateri că nu mai au cereri de formulat. Pârâtul nu a fost prezent, deşi s-a acordat termen în acest scop, aşa încât instanţa nu a putut administra alte probe decât cele depuse de acesta la dosar.
Actul adiţional invocat de pârât pentru a-şi susţine afirmaţia că nu mai făcea parte din societate, nu a fost operat la registrul comerţului, aşa încât cel în cauză avea statutul avut în vedere de adunarea generală a acţionarilor la data ţinerii acesteia.
Încălcarea obligaţiei legale de a nu deveni administrator la o altă societate fără avizul celorlalţi asociaţi şi acţionarea în acest sens, echivalează cu o fraudă în dauna societăţii concretizată în acţionarea de manieră a duce la pierderea încrederii reciproce a asociaţilor, element ce stă la baza constituirii şi funcţionării societăţii.
Vorbind de fraudă, Legea nr. 31/1990 nu face trimitere la aspectul penal al acţiunilor asociatului, deşi pârâtul se afla în cercetarea organelor penale la momentul hotărârii.
În fine, încălcarea prevederilor Legii nr. 51/1005 atrage sancţionarea autorului, fără ca prin aceasta să se confere, în lipsa altor argumente, un caracter de nelegalitate al hotărârii pronunţată în cauză.
Recursul pârâtului fiind nefondat, urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul R.P., împotriva deciziei civile nr. 52/ A din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3843/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3862/2005. Comercial → |
|---|
