ICCJ. Decizia nr. 3843/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3843/2005
Dosar nr. 2093/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S. SA, prin cererea intitulată reconvenţională la o altă acţiune, ce formează obiectul altui dosar aflat pe rolul Tribunalului Bacău, acţiune promovată de pârâta din această cerere SC T.I. SRL, a chemat în judecată pe aceasta din urmă solicitând a fi obligată la plata sumei de 48.960.152 lei, reprezentând contravaloarea manipulării şi depozitării a 90.047,3 kg. pale contractate de terţe societăţi şi care au fost descărcate şi depozitate la reclamantă, precum şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Reclamanta din acest litigiu îşi motivează cererea pe considerentul că, în baza unor convenţii încheiate cu pârâta, a prestat pentru aceasta servicii de manipulare a unor pale ce nu-i erau destinate, acestea fiind livrate altor cumpărători din ţară.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Bacău, prin sentinţa civilă nr. 133 pronunţată la 2 februarie 2001 a constatat că reclamanta a efectuat, în afara raportului de comision care îi lega şi pentru marfa unor terţe societăţi, servicii de manipulare şi depozitare a acestora, pe baza unei convenţii încheiată cu reclamanta în forma simplificată de contractare, determinată de interesul pârâtei de a efectua un transport economicos, aşa încât aceasta din urmă datorează primei costul acestor operaţii.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău, prin Decizia nr. 28 pronunţată la 12 noiembrie 2003, a admis apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa primei instanţe, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, obligând pârâta la 1.839.305 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că în baza art. 11 din contractul de comision încheiat între reclamantă în calitate de comitent şi pârâtă în calitate de comisionar, prima avea obligaţia de a prelua imediat produsele expediate de cea de a doua, asigurând recepţia şi buna gospodărire a acestora, depozitare, manipulare, conservare, etc.
În consecinţă, s-a apreciat că reclamanta nu a executat alte operaţiuni decât cele care era obligată să le efectueze, în baza convenţiei cu pârâta, ceea ce înlătură justificarea pretinderii sumelor ce fac obiectul litigiului, de la comisionar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta,criticând-o pentru greşita aplicare a legii, pe baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în aceea că instanţa a confundat mărfurile ce erau comandate pentru reclamantă, cu cele aduse de comisionar pentru terţe persoane şi care erau depozitate la ea, până la preluarea de beneficiari, prin cererea adresată instanţei cerându-se numai cheltuielile ocazionate de manipularea acestora din urmă.
Critica este neîntemeiată.
Raporturile dintre cele două părţi s-au desfăşurat pe baza contractului de comision ce nu prevede obligaţia comisionarului de a suporta contravaloarea serviciilor prestate, pretinsă de reclamantă.
Dimpotrivă, art. 11 al contractului de comision pentru import din 5 februarie 1999 stabileşte că aceste cheltuieli cad în sarcina comitentului.
În ce priveşte cota din aceste cheltuieli ce priveşte mărfurile altor comitenţi transportate la reclamantă printr-un transport unic, aceasta nu face obiectul convenţiei părţilor şi nu aduce vreun folos comisionarului.
Din corespondenţa purtată între comisionar şi comitent, rezultă că cel de al doilea a acceptat acest procedeu, urmărind atât reducerea preţului la transport, cât şi scurtarea timpului de aprovizionare, înlăturarea cheltuielilor suplimentare de la un alt comitent unde eventual marfa ar fi fost livrată sau efectuarea perfecţionării active cu beneficiul amânării plăţii de T.V.A.
În consecinţă, în lipsa unor prevederi contractuale, efectuarea unor operaţii în folosul unor terţi care nu profitau în nici un mod comisionarului, ci comitentului şi acestor terţi, nu poate fi imputată pârâtei, după cum corect a reţinut instanţa de apel.
Ca atare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Buhuşi, împotriva deciziei nr. 28 din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3528/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3849/2005. Comercial → |
|---|
