ICCJ. Decizia nr. 532/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 27 noiembrie 2002, reclamanta SC A.P. SRL Filiași a chemat în judecată pe pârâta SC T.M.C. SA Filiași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de vânzare cumpărare nr. 22001 T din 4 iulie 2002 din culpa pârâtei, să fie obligată la plata sumei de 18.964,95 Euro cu titlu de daune interese care reprezintă beneficiul de care a fost lipsită prin neonorarea contractului său cu SC P.I.T. SRL Pitești, precum și la plata sumei de 436.030.626 lei penalități ca urmare a neexecutării produselor în termenul contractual, datorate conform art. 10.1 din contract, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 5934 din 8 octombrie 2003, a respins acțiunea reclamantei și excepția nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 22001 T/2002.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că neexecutarea contractului îi este imputabilă reclamantei, iar riscul obligațiilor asumate prin contractul nr. 103 din 5 iulie 2002 cu SC P.I.T. SRL Pitești îi aparține tot acesteia, deoarece nu a semnat contractul, nu l-a restituit pârâtei în termen și nu a confirmat asigurarea mijloacelor financiare.
Nefiind perfectat contractul nu se poate stabili momentul încheierii și nici termenul de livrare al produselor, astfel că, în aceste condiții nu se pot acorda penalitățile de întârziere.
Excepția nulității contractului nu poate fi primită, deoarece nu s-a făcut dovada existenței vreunei cauze de nulitate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A.P. SRL Filiași.
Calea de atac a fost calificată de Curtea de Apel Craiova drept apel la data de 30 ianuarie 2004 în temeiul art. 2821coroborat cu art. 7208C. proc. civ., cel din urmă text în forma modificată de O.U.G. nr. 58/2003.
Prin decizia nr. 144 din 31 martie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 5934 din 8 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, dispunându-se anularea sentinței și reținerea procesului pentru evocarea fondului, fixând termen de judecată la 12 mai 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că motivarea contradictorie a hotărârii atacate echivalează cu o necercetare pe fond a acțiunii cu care instanța a fost investită și pe cale de consecință atrage nelegalitatea sentinței atacate și impune aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 266 din 9 iunie 2004, admite în parte acțiunea reclamantei SC A.P. SRL Filiași. Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 22001 T/2002 încheiat între părți.
Obligă pârâta SC T.M.C. SA Filiași către reclamantă la 535.738.192 lei despăgubiri reprezentând beneficiu nerealizat. Respinge capetele de cerere accesorii pentru penalități și dobândă. Obligă pârâta la 59.444.000 lei cheltuieli de judecată reclamantei.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC T.M.C. SA Filiași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța de apel în mod greșit consideră contractul perfectat și legal prin transmiterea prin fax a datelor de identificare, în condițiile în care "în absența originalului copiile nu au putere de dovedire" și că existența contractului nr. 103 din 5 iulie 2002 încheiat între SC A.P. SRL și S.C. P.T. SRL justifică solicitarea de daune interese de către reclamantă, ceea ce este total eronat.
De asemenea, recurenta arată că instanța a fost indusă în eroare de expertiza contabilă efectuată în cauză, întrucât beneficiul calculat de expertul contabil nu este beneficiul real impus de legislația în vigoare, întrucât s-a inclus în acesta atât TVA-ul și cheltuieli deductibile aferente activității comerciale neefectuate, sume care se cuvin statului.
în consecință, în temeiul art. 299 - art. 316 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței atacate și rejudecarea litigiului.
Recursul este nefondat:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâta SC T.M.C. SA.
Criticile formulate de recurenta pârâtă că instanța de apel prin decizia atacată a apreciat în mod greșit contractul încheiat cu reclamanta ca fiind perfectat legal prin transmiterea acestuia prin fax și că încheierea ulterior între reclamantă și SC P.T. SRL a unui contract prin care să-i livreze acesteia transformatoarele ce urmau a fi executate de pârâtă, justifică solicitarea la daune interese de către reclamantă, sunt neîntemeiate întrucât, așa cum rezultă din actele de la dosar și din corespondența ulterioară dintre părți care au considerat contractul perfectat prin: confirmarea fax de transmitere a contractului semnat de SC A.P. SRL către SC T.M.C. SA, contractul 22014/2002 încheiat pe cale de consecință între SC T.M.C. SA și SC T.M.A. SA și contractul nr. 103/2002 încheiat între SC A.P. SRL și SC P.T. SRL, expertiza contabilă care atestă legalitatea încheierii contractului, care a fost primită fără obiecțiuni de către recurentă.
De altfel, recurenta pârâtă a recunoscut contractul semnat și ștampilat, în original, prin nota bilaterală de conciliere și că, așa cum a reținut instanța de apel, între părți nu s-a pus problema inexistenței contractului ci a posibilităților de executare, iar pârâta SC T.M.C. SA Filiași nu a executat din culpa sa obligațiile contractuale, motiv pentru care s-a impus rezoluțiunea contractului și acordarea despăgubirilor solicitate de reclamantă, reprezentând daune interese.
Din nota de conciliere din 9 septembrie 2002 privind contractul nr. 22001 T/2002, SC T.M.C. SA a cerut rezilierea în cazul în care SC A.P. SRL nu acceptă majorarea de prețuri produsele contractate nu se vor executa, iar SC A.P. SRL nu a fost de acord cu majorarea de preț, insistând în realizarea contractului întocmai la termenele și în condițiile angajate prin semnarea acestuia de ambele părți.
Cum recurenta pârâtă SC T.M.C. SA nu a executat din culpa sa obligațiile contractuale asumate prin contractul încheiat cu intimata reclamantă, în mod corect, instanța de apel a obligat pârâta către reclamantă la suma de 535.738.192 lei reprezentând beneficiu nerealizat, așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de C.N. în cadrul dosarului 60/COM/2003 însușit de părți și de instanță.
Așa a fost, pentru cele ce preced, nici critica formulată de recurentă că instanța a fost dusă în eroare de expertiza contabilă efectuată în cauză, nu este întemeiată, și a fost respinsă.
Curtea,
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 530/2005. Comercial → |
|---|
