ICCJ. Decizia nr. 5324/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5324/2005
Dosar nr. 5610/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie 2003, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta SC T.R. SA Alba Iulia, societate în faliment, prin lichidator, a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 362.992.834 lei, reprezentând contravaloare lucrări şi 1.338.717.572 lei penalităţi de întârziere contractuale, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în calitate de subantreprenor şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau conform contractului încheiat cu pârâta în calitate de antreprenor general şi că pârâta, deşi a acceptat situaţiile de lucrări, nu i-a achitat diferenţa de 30 % din valoarea prestaţiilor, astfel că datorează inclusiv penalităţi convenţionale de 0,4 % pe zi de întârziere.
Pârâta a cerut respingerea acţiunii întrucât reclamanta nu a executat integral lucrările prevăzute în contract, nu a notificat-o pentru recepţia tronsonului executat, iar în aceste condiţii nu are dreptul la plata diferenţei de 30 % din valoare şi oricum această plată nu a fost scadenţă decât după punerea în funcţiune, respectiv recepţia lucrării de către beneficiar, care s-a făcut la data de 10 iulie 2003, astfel că nu este îndreptăţită la penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 2866/ CA din 14 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea introdusă de reclamanta SC T.R. SA Alba Iulia, societate în lichidare judiciară, împotriva pârâtei SC E. SA Bucureşti şi ca urmare, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 362.992.834 lei cu titlu contravaloare lucrări, 543.255.520 lei penalităţi de întârziere şi 345.000 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei prima instanţă a reţinut că părţile au încheiat contractul din 11 decembrie 1999, prin care reclamanta s-a angajat să efectueze să execute următoarele lucrări: pozare conductă, executare branşamente, subtraversări căi ferate şi drumuri, lucrări necesare la reabilitarea reţelelor de distribuţie apă Valea Jiului, conform contractului încheiat între beneficiarul R.A.A.V.J.P. şi pârâta în calitate de constructor.
În contractul de subantrepriză s-a prevăzut ca executantul, respectiv reclamanta, va respecta condiţiile contractului şi ale actelor adiţionale dintre R.A.A.V.J.P. şi pârâtă, iar conform art. 5 din contract, pârâta avea obligaţia să plătească reclamantei lucrările executate în termen de 2 zile de la primirea în contul său a contravalorii facturilor de la R.A.A.V.J.P. pe baza situaţiilor de lucrări însoţite de facturi sub sancţiunea penalităţilor de 0,4 % pe zi din valoarea rămasă neacoperită după cinci zile după emiterea documentelor de decont.
Prima instanţă a mai reţinut că din valoarea lucrărilor pârâta a decontat 70 %, aşa cum s-a menţionat în situaţiile de lucrări acceptate de reclamantă, iar pentru diferenţa de 30 % reclamanta a emis factura din 13 noiembrie 2000, în valoare de 362.992.834 lei, însă pârâta nu a decontat această factură invocând motive ce nu pot fi reţinute ca întemeiate, astfel că în baza art. 969 C. civ., se impune admiterea acţiunii ca întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta şi pârâta.
Prin apelul său reclamanta solicită schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul stabilirii cuantumului penalităţilor la 1.338.717.572 lei, aşa cum s-a cerut în acţiune, invocând faptul că plata penalităţilor nu este condiţionată de recepţia definitivă, ci numai de acceptarea documentelor de decontare şi plata acestora în termen de 5 zile.
Prin apelul pârâtei se cere schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefiind întemeiată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia 73/ A din 5 martie 2004, anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamanta SC T.R. SA şi ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâta SC E. SA.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, timbrat şi motivat, reclamanta SC T.R. SA criticând-o pentru nelegalitate invocând ca motiv de casare prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea dată, instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind pronunţată cu lipsă de procedură cu recurenta-apelantă.
În consecinţă, recurenta reclamantă solicită, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris şi casarea hotărârii atacate.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanţa de apel, în mod greşit a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică, care va fi casată cu trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului pe fond.
Ca un prim aspect Curtea constată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu lipsă de procedură cu apelanta reclamantă, întrucât, aşa cum se poate observa pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare (dosar apel) cu reclamanta, nu există specificat numele primitorului actului, calitatea şi actul de identitate menţionat, aspecte care sunt prevăzute la art. 100 alin. (1) pct. 4 şi 7 C. proc. civ., sub pedeapsa nulităţii.
De altfel, apelul este scutit de plata taxelor de timbru, conform art. 58 din Legea nr. 64/1995.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea, pe fond, a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC T.R. SA Alba Iulia, prin lichidator J.I.D.
Casează Decizia nr. 73/ A din 05 martie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5320/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5337/2005. Comercial → |
|---|
