ICCJ. Decizia nr. 6002/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.6002/2005
Dosar nr. 6154/1/2005
(nr. vechi 1439/2005)
Şedinţa publică din 15 decembrie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 4 decembrie 2003, reclamanta SC G.I. SRL cu sediul în Oradea, judeţul Bihor, a cerut obligarea pârâtei R.A.T.T., cu sediul în Timişoara, să-i pună la dispoziţie cele 4 troleibuze aflate în posesia celei din urmă ca garanţie pe baza contractului de vânzare-cumpărare din 30 ianuarie 2001.
Ulterior, la 23 aprilie 2004, reclamanta îşi precizează acţiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la 6.078.710.611 lei, reprezentând contravaloarea celor 4 troleibuze pe care pârâta refuză să le înapoieze.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Bihor, prin sentinţa comercială nr. 1596/ COM pronunţată la 3 iunie 2004 a respins acţiunea reclamantei, obligând-o la plata sumei de 9.327.012 lei către pârâtă reprezentând cheltuieli de judecată.
Sentinţa a fost motivată în faptul că reclamanta nu a respectat procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., anterioară sesizării instanţei.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Oradea, prin Decizia nr. 9/ A-C pronunţată la 18 ianuarie 2005 a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa tribunalului şi a fixat termen la 22 februarie 2005 pentru evocarea fondului, conform art. 297 C. proc. civ.
La acest termen, instanţa a dispus suspendarea cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că pârâta a înţeles să atace cu recurs Decizia de admitere a apelului pentru considerentul că în mod greşit s-a reţinut că s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, constând în aceea că Decizia nr. 9/ A-C din 18 ianuarie 2005 a secţiei comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Oradea nu este supusă recursului, critica asupra celor dispuse prin această hotărâre putând fi făcută odată cu cea împotriva hotărârii care rezolvă fondul litigiului, numai aceasta având caracter definitiv în sensul art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Menţiunea făcută în hotărâre cu privire la calea de atac la dispoziţia părţilor, nu schimbă concluzia de mai sus întrucât calea de atac de urmat este prevăzută de lege şi nu este dată de instanţă.
În consecinţă, măsura suspendării judecării cauzei este nelegală.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 9/ A-C din 18 ianuarie 2005 a secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Oradea susţinând că s-a constatat greşit că procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., a fost îndeplinită, părţii nefiindu-i comunicate două dintre actele ce stau la baza pretenţiilor reclamantei, care sunt contrafăcute, că s-a reţinut greşit împrejurarea că este echivalentă cu concilierea prealabilă corespondenţa purtată între părţi şi că până în decembrie 2003 reclamanta nu a pretins să i se restituie cele 4 troleibuze, iar cu privire la suma pretinsă prin modificarea de acţiune nu exista vre-o dovadă a concilierii dintre părţi.
Criticile formulate de pârâtă sunt neîntemeiate.
Art. 299 C. proc. civ. stabileşte fără echivoc că hotărârile date în apel sunt supuse recursului, aşa cum este şi cazul celei atacată de către pârâtă, prin care s-a soluţionat apelul reclamantei.
Interpretarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., făcută în cadrul criticilor formulate de reclamantă, este neîntemeiată şi contrară textului invocat mai sus.
De altfel, art. 297 alin. (1) C. proc. civ. vorbind de caracterul definitiv al hotărârii pronunţată în urma evocării fondului se referă strict la această hotărâre, pentru a o diferenţia de cele pronunţate în primă instanţă, nu şi la cea prin care s-a soluţionat apelul şi s-a anulat sentinţa, al cărei caracter definitiv este evident.
Odată stabilit acest lucru, care demonstrează şi netemeinicia criticilor formulate de reclamantă şi stabileşte legala investire a instanţei de recurs, urmează a se constata că art. 7201 C. proc. civ. nu prevede o sancţiune pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în speţă fiind vorba numai de o neîndeplinire a cerinţelor legii la promovarea acţiunii şi nicidecum de o prematuritate a acesteia.
Cum art. 105 alin. (2) C. proc. civ., impune dovada existenţei unei vătămări a părţii adverse, dovadă ce nu s-a făcut, după cum nu s-a făcut nici dovada imposibilităţii reparării presupusei vătămări în alt mod decât prin anularea actului întocmit cu neobservarea formelor legale.
Faţă de cele de mai sus, criticile formulate atât împotriva deciziei, cât şi a încheierii pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind nefondate, recursurile declarate de ambele părţi urmează a fi respinse ca atare, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.T.T., împotriva deciziei nr. 9 din 18 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâta SC G.I. SRL Oradea împotriva încheierii din 22 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5995/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 6031/2005. Comercial → |
|---|
