ICCJ. Decizia nr. 6036/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.6036/2005
Dosar nr. 1617/2005
Şedinţa publică din 16 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 7054/2004 reclamanta SC A.H.I. SRL Brad a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Bucureşti să se constate că rezilierea unilaterală de către pârâtă în data de 25 martie 2004 a contractului de aprovizionare încheiat între părţi la data de 18 ianuarie 2002 este lovită de nulitate, fiind făcută abuziv şi cu rea credinţă şi să fie obligată pârâta să execute în continuare acest contract.
Prin sentinţa nr. 2190/ CA din 6 octombrie 2004 a fost admisă acţiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi livrat pârâtei marfă necorespunzătoare calitativ şi cu întârziere, fapte care să o îndrituiască pe pârâtă să constate reziliat de plin drept contractul.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC R. SA Bucureşti, care i-a adus critici de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de apel, a susţinut în esenţă că în cauză s-a făcut dovada executării necorespunzătoare şi parţiale a obligaţiilor contractuale de către reclamantă, fapt ce determină rezilierea de plin drept a contractului, conform pactului comisoriu stipulat în convenţie. În acest sens instanţa a făcut o greşită apreciere a probelor şi nu s-a pronunţat asupra apărărilor pârâtei.
Totodată, în faţa instanţei de apel şi prin concluziile scrise depuse, pârâta apelantă a invocat în apărare împrejurarea că reclamanta este lipsită de interes în cauză, întrucât contractul ce face obiectul litigiului a expirat la data de 18 ianuarie 2005.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 33/ A din 18 februarie 2005 admite apelul declarat de pârâtă, schimbă în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că Decizia atacată este lipsită de temei legal, a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii şi fără pronunţarea asupra probelor hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recurenta susţine că atât pârâta cât şi instanţa de fond au interpretat greşit limitele impuse de pactul comisoriu, neţinând seama de data clară a primirii comenzii precum şi numărul de zile de întârziere la livrare, la fel şi în ceea ce priveşte art. 10 lit. b) din contract, care stabileşte a doua situaţie de intervenţie a pactului comisoriu expres, respectiv atunci când „vânzătorul livrează produsul care nu îndeplineşte condiţiile de calitate stabilite de producător", instanţa omiţând să se pronunţe asupra dovezilor aduse de reclamanta recurentă privind calitatea motorinei respectiv adresa de la beneficiar, că aceasta întruneşte parametrii de calitate.
În consecinţă, recurenta reclamantă, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerii sentinţei civile nr. 2190/CA/2004 a Tribunalului Hunedoara, ca fiind temeinică şi legală.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente speţei, rezultă că instanţa de apel a interpretat în mod corect şi judicios actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Astfel, conform art. 10 din contract, beneficiarul, pârâta, este îndreptăţit să rezilieze contractul de plin drept, fără a fi necesară intervenţia instanţei de judecată, pe baza notificării prealabile, în situaţia în care vânzătorul, în speţă reclamanta, nu şi-a îndeplinit în totalitate sau parţial obligaţiile sale şi în special când vânzătorul depăşeşte cu 5 zile lucrătoare termenul limită de execuţie a obligaţiei contractuale, când vânzătorul livrează produsul care nu îndeplineşte condiţiile de calitate stabilite de producător şi când vânzătorul devine insolvabil.
Intimata pârâtă a făcut dovada că a notificat-o pe recurenta reclamantă cu adresa din 18 martie 2004 că a decis rezilierea contractului la data de 25 martie 2004, pentru livrări cu întârziere şi incomplete.
Critica recurentei că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, cu interpretarea greşită a legii şi fără a analiza probatoriile administrate în cauză este neîntemeiată întrucât instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, rezilierea contractului intervenind de plin drept pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale de către recurentă, menţionate mai sus, care a efectuat livrări „haotice", cu nerespectarea termenelor şi a condiţiilor de cantitate şi calitate, aceasta recunoscând că făcea livrări „din proprie iniţiativă", iar nu conform comenzilor.
Nici cea de a doua critică nu este întemeiată în sensul că instanţa de apel nu a interpretat corect limitele impuse de pactul comisoriu, precum şi în ceea ce priveşte lit. b) din art. 10 din contract şi nepronunţarea instanţei asupra dovezii aduse de reclamantă privind calitatea motorinei.
Instanţa de apel a reţinut corect că prin actul adiţional la contractul de aprovizionare din 18 ianuarie 2002 s-a prevăzut că orice livrare trebuie efectuată de reclamantă în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii comenzii. Ori, din actele dosarului, rezultă că reclamanta nu şi-a îndeplinit această obligaţie corespunzător, efectuând livrări haotice.
Cu privire la critica referitoare la a doua situaţie de intervenţie a pactului comisoriu expres, respectiv vânzătorul (în speţă recurenta) livrează produsul care nu îndeplineşte condiţiile de calitate stabilite de producător, va fi respinsă ca neîntemeiată întrucât din probele administrate în cauză, înscrisuri şi martori, analizate de instanţă, rezultă că transportul efectuat la data de 6 martie 2004 (motorina) nu a corespuns calitativ, încălcându-se art. 4 din contract, astfel că rezilierea contractului a operat de drept potrivit pactului comisoriu expres prevăzut la art. 10 din contractul de aprovizionare.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.H.I. SRL Brad, împotriva deciziei nr. 33/ A din 18 februarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6031/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 6037/2005. Comercial → |
|---|
