ICCJ. Decizia nr. 1010/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 4896 din 20 octombrie 2004 a Judecătoriei Brăila a fost admisă opoziția la executare formulată de contestatoarea SC E. SNC Brăila și s-a dispus desființarea executării silite începută de executorul judecătoresc P.G., din Brăila, la cererea creditoarei SC S. SA Brăila.
S-a dispus prin aceeași sentință restituirea către contestatoare a cauțiunii de 10.000.000 lei, la data rămânerii irevocabile a sentinței.
împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea SC S. SA, apel a cărei competență de soluționare a fost declinată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia civilă nr. 4717 din 8 aprilie 2005, în favoarea Tribunalului Brăila, cu motivarea că acestei instanțe îi revine competența soluționării apelului, conform dispozițiilor art. 2 pct. 2 alin. (1) C. proc. civ.
Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1/A/COM din 20 iunie 2005, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați, considerând că prin nici o altă lege și nici prin dispozițiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ. nu se prevede că apelul la o hotărâre dată de judecătorie într-o opoziție la executarea unui bilet la ordin, se judecă de tribunal.
Urmare modificărilor Codului de procedură civilă, aduse prin Legea nr. 219/2005, Curtea de Apel Galați se dezinvestește în temeiul dispozițiilor art. II alin. (2) și (4) din această lege, în favoarea Tribunalului Brăila, prin încheierea de scoatere de pe rol din 23 septembrie 2005.
Reinvestindu-se din nou cu soluționarea apelului, Tribunalul Brăila, prin decizia nr. 3 din 19 decembrie 2005, a declinat din nou competența în favoarea Curții de Apel Galați și a dispus sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție pentru rezolvarea conflictului de competență ivit.
în soluționarea conflictului negativ de competență ivit înalta Curte apreciază că Tribunalului Brăila îi revine competența soluționării apelului pentru următoarele considerente:
Opoziția la executarea unui bilet la ordin a fost soluționată de judecătorie în conformitate cu dispozițiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, o asemenea hotărâre judecătorească fiind supusă apelului în termen de 15 zile de la pronunțare, conform alin. (3) din același text legal.
Fără a lua în discuție întârzierea în care instanțele au sesizat conflictul negativ de competență ivit între ele și sesizarea instanței competente în rezolvarea conflictului, tribunalul și curtea de apel declinându-și reciproc competența de mai multe ori, înalta Curte reține că la 20 octombrie 2004, data când Judecătoria Brăila a soluționat pricina, apelul intra în competența tribunalului spre a fi rezolvat, așa cum se dispusese prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004, privind modificarea art. 2 pct. 2 C. proc. civ. cauza de față fiind un litigiu civil.
De altfel, nu numai la data exercitării căii de atac tribunalul era competent în soluționarea apelului dar și în momentul ivirii conflictului de competență și chiar al dezinvestirii Curții de Apel Galați ca urmare a modificărilor Codului de procedură civilă aduse prin Legea nr. 219/2005, dezinvestirea în favoarea instanțelor competente fiind expres reglementată în art. II din acest act normativ, așa încât și din acest considerent, dezinvestirea tribunalului făcută în favoarea curții de apel la 19 decembrie 2005, este greșită.
în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ., curtea a stabilit competența soluționării apelului în favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă, instanță căreia i s-a înaintat dosarul pentru soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 716/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1009/2006. Comercial → |
|---|
