ICCJ. Decizia nr. 722/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 2405 din data de 7 aprilie 2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de pârâta SC D. SA Tulcea, împotriva deciziei nr. 140 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța, modificată decizia atacată în sensul că a fost admis apelul declarat de aceiași parte împotriva sentinței nr. 1600 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului Tulcea, și pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, având ca obiect anularea Hotărârilor adunării generale extraordinare din 27 martie 2002 a acționarilor de la SC D. SA Tulcea.
împotriva acestei decizii reclamanta a formulat la data de 19 aprilie 2005 cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 32 pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii și pe cale de consecință schimbarea în tot a deciziei nr. 2405 din 7 aprilie 2005, în sensul respingerii recursului declarat de pârâta SC D. SA.
în motivarea cererii, revizuienta susține câtă instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut respectiv asupra procesului verbal al adunării generale din data de 14 aprilie 2000 și din data de 12 aprilie 2001, în condițiile în care obiectul dosarului îl reprezintă anularea hotărârii adunării generale extraordinare din data de 27 martie 2002.
Astfel, susține revizuienta, instanța de recurs reține că majorarea capitalului social s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 fiind discutată în trei adunări generale respectiv la 14 aprilie 2000, 12 aprilie 2001 și 27 martie 2002, iar evaluarea aportului în natură s-a dispus la 14 aprilie 2000.
Cererea de revizuire este nefondată.
1. Ipoteza reglementată de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., când instanța s-a pronunțat extra petita, adică asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, vizează inadvertența dintre obiectul pricinii depus judecății și ceea ce instanța a hotărât, deși nu s-a cerut.
2. în cauză, instanța de control judiciar a constatat că hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor de la SC D. SA din data de 27 martie 2002 referitoare la majorarea capitalului social al societății s-a adoptat cu respectarea prevederilor din Legea nr. 317/1990 cu modificările ulterioare atât în ceea ce privește convocarea adunării ci și cu privire la evaluarea aportului în natură.
3. Prin urmare instanța s-a pronunțat asupra obiectului dedus judecății respingând cererea în anularea hotărârii adunării generale extraordinare din data de 27 martie 2002, ce a făcut obiectul acțiunii introductive formulate de reclamanta - revizuientă în prezenta cauză.
4. împrejurarea că în considerentele deciziei instanța de recurs, examinând criticile formulate, constată că apărările pârâtei cu privire la evaluarea aportului în natură și numirea expertului sunt întemeiate, aceste operațiuni făcând obiectul unor adunări generale anterioare celei din 27 martie 2002, nu echivalează cu o ultra petita, deoarece revizuirea în ipoteza art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu vizează temeiurile cererii sau mijloacele de apărare formulate de părți.
Instanța de recurs nu a statuat asupra legalității adunărilor generale ale acționarilor societății pârâte din data de 14 aprilie 2000 și 12 aprilie 2001, ci respingând acțiunea formulată de reclamantă s-a pronunțat numai asupra obiectului pricinii dedus judecății.
Pentru aceste considerente înalta Curte a respins cererea de revizuire ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 761/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 997/2006. Comercial → |
|---|
