ICCJ. Decizia nr. 2235/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2235/2006
Dosar nr. 16005/1/2005
(nr. vechi 3909/2005)
Şedinţa publică din 16 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 iulie 2003, reclamanţii A.P. şi A.D. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul A.F.G., B.C.R. SA, sucursala Mehedinţi şi B.C.R., sucursala Orşova, să se constate nulitatea absolută a procurilor autentificate sub nr. 3017 din 20 august 1998 şi nr. 3026 din 21 august 1998 la Biroul Notarului Public G.V., precum şi a contractului de garanţie imobiliară nr. 211/ E din 17 iulie 2002.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa civilă nr. 46 din 9 februarie 2004, a respins acţiunea reclamanţilor.
Prin Decizia nr. 3687 din 3 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva hotărârii instanţei de fond, ce a fost anulată şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în raport de dispoziţiile art. 3 paragraful 11 şi art. 4 C. proc. civ., anularea contractului de mandat prin care o persoană fizică a fost împuternicită să încheie contracte de garanţii imobiliare pentru împrumuturi pe care B.C.R. Orşova le-a acordat unei societăţi comerciale, precum şi anularea contractelor de garanţii imobiliare au natură comercială.
S-a stabilit că potrivit art. 2 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze litigiul este Secţia Comercială a Tribunalului Mehedinţi.
Cauza a fost înregistrată la această instanţă sub nr. 708/2005.
Prin sentinţa nr. 16 din 21 februarie 2005 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins cererea reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că din cuprinsul mandatelor în forma în care au fost date prin procurile de împuternicire a mandatarului procurator A.F.G. de către cei doi părinţi ai săi A.P. şi A.D., rezultă că aceste procuri se refereau la împrumutul bancar şi în acest sens erau speciale, arătând categoria de afaceri ce urmau să fie garantate prin ipotecă, conform art. 1535 şi 1536 C. civ.
S-a stabilit că prin precizarea că procurile au fost date pentru ipotecarea apartamentului proprietatea mandanţilor din Turnu Severin, str. Iuliu Maniu, compus din 3 camere şi dependinţe, ca garanţie în favoarea B.C.R. pentru împrumutul ridicat de la aceasta, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1774 şi 1776 C. civ.
Instanţa a apreciat că din cuprinsul probelor nu rezultă că au fost încheiate pentru un anumit contract de ipotecă, ceea ce duce la concluzia că au fost date în scopul încheierii mai multor contracte, deci şi pentru contractul de garanţie imobiliară nr. 211/ E din 17 iulie 2002 privind ipotecarea locuinţei proprietatea reclamanţilor.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 258 din 19 septembrie 2005, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 22/ E din 17 iulie 2002, autentificat sub nr. 2923 din 17 iulie 2002 la B.N.P. I.A. din Drobeta Turnu Severin.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a procurilor autentificate sub nr. 3017 din 20 august 1998 şi nr. 3026 din 21 august 1998 şi intimaţii-pârâţi au fost obligaţi la 82 RON cheltuieli de judecată către apelanţii-reclamanţi.
Instanţa de apel a reţinut că în ceea ce priveşte procurile autentificate sub nr. 3017 din 20 august 1998 şi nr. 3026 din 21 august 1998 la B.M.P. G.V. din Drobeta Turnu Severin au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi a condiţiilor de validitate.
Referitor la contractul de garanţie imobiliară nr. 211/ E din 17 iulie 2002 autentificat sub nr. 2923 din 17 iulie 2002 de către B.N.P. I.A., s-a constatat că acestuia îi lipseşte una din condiţiile de validitate şi anume consimţământul expres al proprietarilor apartamentului, respectiv al reclamanţilor. Că potrivit art. 1536 alin. (2) C. proc. civ., în cazul ipotecii, mandatul trebuie să fie unul special şi nu unul general, ori, pentru contractul de ipotecă ce a garantat împrumutul de 2.850.000.000 lei nu există un astfel de mandat.
Celelalte critici privind identificările imobilului şi determinările sumei nu au mai fost analizate cât timp nu a existat o procură specială pentru garantarea acestui împrumut.
Pârâta B.C.R. SA, sucursala Orşova a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat anularea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond prin care s-a respins acţiunea reclamanţilor având ca obiect constatarea nulităţii absolute a celor două procuri autentificate şi a contractului de garanţie imobiliară.
S-a susţinut de recurentă că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că la încheierea contractului de ipotecă nu a existat consimţământul intimaţilor – proprietari ai imobilului, că procurile date au fost speciale şi au cuprins descrierea imobilului ipotecat.
Intenţia părţilor nu a fost de a împuternici pe mandanţi să încheie un singur contract de ipotecă, altfel s-ar fi precizat suma exactă în procura autentificată. Că verificarea legalităţii mandatului s-a făcut şi de către notarul public care a autentificat contractul de ipotecă.
A invocat recurenta că reclamanţii în calitate de mandataţi au împuternicit pe A.F.G. să garanteze cu imobilul lor pentru SC B. SRL împrumuturi bancare la valoarea stabilită de bancă, în speţă împrumutul de 2.850.000.000 lei.
Că actele juridice, contractul de garanţie imobiliară şi procurile îndeplinesc condiţiile de validitate, respectiv capacitatea juridică, consimţământ liber exprimat, obiect determinat şi cauză licită, prevăzută de Codul civil.
Recurenta a precizat că reclamanţii-garanţi au semnat prin procurator A.F.G. cu B.C.R. Orşova şi un contract de cauţiune-fidejusiune nr. 211 din 17 iulie 2002 prin care s-a obligat să garanteze în solidar cu debitorul SC B. SRL creditul în sumă de 2.850.000.000 lei plus dobânzile aferente şi au declarat că renunţă la beneficiul de discuţiune şi diviziune, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 42 C. com.
S-a menţionat că debitorul SC B. SRL se află în procedura de faliment în dosarul nr. 1/F/2003 al Tribunalului Mehedinţi şi în raport de art. 37 din Legea nr. 64/1995, se suspendă doar urmăririle silite a bunurilor societăţii falite, nu şi executările silite a bunurilor garanţilor ipotecari.
Recursul nu este fondat.
Între reclamanţii A.P. şi A.D. în calitate de mandanţi pe de o parte şi A.F.G. în calitate de mandatar pe de altă parte, s-au încheiat procurile autentificate sub nr. 3017 din 20 august 1998 şi nbr.3026 din 21 august 1998 la B.N.P. G.V. din Drobeta Turnu Severin prin care acesta din urmă era împuternicit să îndeplinească toate formalităţile ce se impun în vederea ipotecării imobilului proprietatea reclamanţilor din municipiul Drobeta Turnu Severin, str. Iuliu Maniu, pentru garantarea împrumutului ridicat de acesta.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că cele două procuri se referă numai la încheierea unui singur contract de garanţie imobiliară, având în vedere termenul folosit în cuprinsul lor, respectiv „pentru garantarea împrumutului" (care nu formează obiectul litigiului de faţă).
În cuprinsul celor două acte, care în mod corect au fost menţinute ca fiind legale de către instanţă s-a făcut menţiunea că „mandatarul va procura toate actele necesare încheierii contractului de garanţie imobiliară", deci se referă la încheierea unui singur contract de împrumut.
Aşa fiind, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 977 şi 983 C. civ., privind interpretarea convenţiilor, atunci când a validat cele două procuri autentice.
În mod corect instanţa de apel a constatat nulitatea absolută a contractului de garanţie imobiliară nr. 211/ E din 17 iulie 2002 autentificat sub nr. 2923 din 17 iulie 2002 de B.N.P. I.A. din Drobeta Turnu Severin, deoarece a fost încheiat fără consimţământul expres al intimaţilor-reclamanţi, proprietarii apartamentului.
Cele 2 procuri nu se referă şi la încheierea acestui contract de ipotecă, deoarece dispoziţiile art. 1536 alin. (2) C. civ., prevăd în mod imperativ că în cazul înstrăinării unui imobil, mandatul trebuie să fie special.
Cum pentru contractul de ipotecă nr. 211/ E din 17 iulie 2002 care ar fi garantat împrumutul de 2.850.000.000 lei (încheiat prin contractul de credit nr. 211 din 17 iulie 2002) nu există un mandat special în sensul dispoziţiile menţionate, contractul este lovit de nulitate absolută.
Criticile recurentei referitoare la renunţarea de către intimaţii-reclamanţi la beneficiul de discuţiune şi diviziune, sau cele prin care s-a invocat că debitoarea SC B. SRL se află în procedura de faliment nu se impun a mai fi examinate, cât timp s-a reţinut nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 211/ E din 17 iulie 2002.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta B.C.R. SA, sucursala ORŞOVA, împotriva deciziei nr. 258 din 19 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 319/2005, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2369/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2333/2006. Comercial → |
|---|
