ICCJ. Decizia nr. 2369/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2369/2006
Dosar nr. 238/1/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 octombrie 2005 contestatoarea SC T. SA Gura Vadului judeţul Prahova a chemat în judecată pe intimata A.D.S. Bucureşti solicitând ca pe calea contestaţiei la executare, anularea tuturor actelor de executare silită şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.
Prin sentinţa comercială nr. 158 din 25 noiembrie 2005 contestaţia la executare a fost admisă şi pe cale de consecinţă s-au anulat formele de executare silită emise în baza contractului de concesiune nr. 323 din 25 aprilie 2000.
Prin aceeaşi hotărâre s-a respins contestaţia la titlu ca rămasă fără obiect.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de concesiune nr. 323 din 25 aprilie 2000, privind exploatarea terenului agricol în suprafaţă de 2092 ha începând cu 1 martie 2000 până la privatizarea SC T. SA.
S-a mai reţinut că art. 3 din Legea nr. 190/2004 potrivit căruia contractele de concesiune a terenurilor agricole încheiate cu A.D.S. constituie titluri executorii, nu este aplicabil, contractul în cauză fiind încheiat anterior, în anul 2000 şi şi-a produs efectele anterior intrării în vigoare a noilor reglementări.
Ca urmare, nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită atrage potrivit art. 399 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea anulării actului nelegal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata A.D.S. Bucureşti în temeiul art-304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că este netemeinică şi nelegală.
S-a invocat greşita înlăturare a prevederilor Legii nr. 190/2004 cu completările şi modificările ulterioare care în materie de concesiune cuprind reglementarea potrivit cu care contractele de concesiune sunt titluri executorii, iar dispoziţiile acestei legi sunt aplicabile şi contractelor în curs de derulare.
Recurenta a solicitat admiterea recursului său, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii contestaţiei la executare ca nefondată.
Recursul intimatei este nefondat.
Pentru exploatarea terenului agricol în suprafaţă de 2092 ha situat în perimetrul localităţii Gura Vadului, jud. Prahova, între A.D.S. şi SC T. SA Gura Vadului s-a încheiat contractul de concesiune nr. 323 din 25 aprilie 2000.
La data de 1 august 2005 A.D.S. a somat contestatoarea să-i achite 540.970,62 RON cu titlu de redevenţă şi penalităţi de întârziere, iar ulterior, folosind drept titlu executoriu contractul de concesiune menţionat la alineatul precedent, a pornit executarea silită împotriva contestatoarei cu invocarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 190/2004, potrivit cărora, contractele de concesiune reprezintă titluri executorii.
Criticile recurentei sunt nefondate, soluţia curţii de apel de anulare a formelor de executare silită fiind legală. Aceasta întrucât contractul intervenit între părţi a fost încheiat în anul 2000, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 190/2004, urmând să-şi producă efectele până la privatizarea SC T. SA.
Prin urmare, pentru a se verifica incidenţa Legii nr. 190/2004, care conferă contractelor în derulare calitatea de titlu executoriu este esenţial a se stabili dacă contractul este sau nu în derulare. Câtă vreme acest aspect nu a fost elucidat, creanţa este contestată de debitor, rezultă că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru ca acest contract să aibă calitatea necesară demarării formelor de executare silită.
De altfel, aşa cum rezultă din actele dosarului A.D.S. a formulat la curtea de apel o acţiune pe calea dreptului comun prin care a cerut obligarea SC T. SA la plata redevenţei aferentă contractului de concesiune nr. 323/2000, ceea ce confirmă faptul că însuşi creditorul a considerat oportună stabilirea eventualelor datorii rezultate din contractul de concesiune.
În speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 379 alin. (3) C. proc. civ., recurenta nefiind în situaţia unei creanţe certe, lichide şi exigibile recunoscute de debitor.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată este temeinică şi legală, iar recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de A.D.S. Bucureşti, împotriva sentinţei comerciale nr. 158 din 25 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2389/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2235/2006. Comercial → |
|---|
