ICCJ. Decizia nr. 2567/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2567/2006
Dosarnou nr. 16723/1/2005
(dosarvechi nr. 4106/2005)
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată în 9 octombrie 2000, reclamanţii M.I. şi M.A.E. în contradictoriu cu pârâtele SC P.I. SRL şi B.L.D., solicită instanţei să constate nevalabilitatea antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate la 8 martie 1999 având ca obiect terenul situat în Cluj Napoca, în suprafaţă de 202 m2 înscris în C.F. nr. 26478 Cluj Napoca proprietatea reclamanţilor, respectiv construcţia ridicată pe acest teren la nr. top 8783/1, casă nefinisată edificată fără autorizaţie şi neintabulată în C.F. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună desfiinţarea lor, pentru lipsă de consimţământ şi neplata preţului, ca şi pentru faptul că pârâta B.L.D. fiind doar asociat în SC P.I. SRL, nu avea abilitarea legală să încheie antecontractele în discuţie în numele firmei, precum şi să dispună evacuarea pârâţilor din întreg imobilul, teren şi construcţie, urmând ca potrivit art. 278 pct. 6 C. proc. civ., sentinţa să beneficieze de execuţie vremelnică privind posesia, cu dispunerea radierii notării de sub B 9 din C.F. Cluj Napoca nr. 26478 din 12 iulie 1999 cu nr. 12991/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 240 din 24 mai 2001, Tribunalul Cluj, secţia civilă, admite în parte acţiunea, constată nulitatea absolută a antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate la 8 martie 1999 sub forma înscrisului sub semnătură privată între reclamanţi în calitate de vânzători şi pârâta SC P.I. SRL în calitate de cumpărătoare având ca obiect terenul în cauză şi construcţia amplasată pe acesta pentru preţul de 3.460 mărci germane şi respectiv, 70.000 mărci germane, dispune evacuarea pârâţilor din imobilele în discuţie, respinge capetele de cerere privind radierea notărilor din C.F. reţinând existenţa unei erori, obstacol ce a împiedicat formarea actului juridic, eroare asupra naturii juridice a actului, reclamanţii fiind convinşi că prin semnarea celor două modele tip de antecontract date de pârâtă fac acesteia o contra ofertă de vânzare şi fiind dispuşi să negocieze clauzele vânzării cumpărării, în vreme ce pârâta a înţeles să dea înscrisurilor valoarea unor veritabile antecontracte de vânzare cumpărare. ‚
Prin Decizia nr. 201 din 16 noiembrie 2001, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, admite apelul declarat de pârâte împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o schimbă în totul, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor cu motivarea că antecontractele de vânzare cumpărare din 8 martie 1999 erau de natură a produce efecte juridice întrucât s-au încheiat în mod valabil, reclamanţii acceptând în totul şi necondiţionat oferta pârâtei cumpărătoare.
Prin Decizia nr. 4377 din 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, admite recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei instanţei de apel, casează Decizia recurată, precum şi sentinţa instanţei de fond şi trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru judecata pe fond a litigiului, reţinând că raportul juridic dedus judecăţii este de natură comercială, fiind vorba de un act subiectiv de comerţ.
Prin sentinţa civilă nr. 2599/ C din 23 iunie 2004, Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge acţiunea reclamanţilor, reţinând că înscrisurile pentru care se solicită constatarea nulităţii absolute conţin elementele unei convenţii, respectiv ale unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare. Că prin semnarea acestora s-a acceptat oferta pârâtei în mod necondiţionat, iar la momentul receptării acceptării, în mod cert convenţiile au fost considerate ca încheiate, acestea fiind încheiate între persoane aflate la distanţă.
Prin Decizia civilă nr. 27 din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, respinge apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei instanţei de fond, respinge şi cererea intimatei pârâte de obligare a apelanţilor la cheltuieli de judecată reţinând că înscrisurile fiind semnate de apelanţi şi înfăţişând fără putinţă de tăgadă elementele esenţiale ale promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare încheiate cu pârâta, rezultă justificat că apelanţii au acceptat în totul şi necondiţionat oferta intimatei propuitoare în care s-a determinat imobilul şi preţul, cu consecinţa că între părţi s-a încheiat în mod valabil convenţia menţionată în fiecare ofertă, respectiv pentru teren şi, separat, pentru construcţie.
Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanţii au declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea în totul a deciziei recurate şi a sentinţei instanţei de fond în sensul constatării nulităţii absolute a antecontractelor de vânzare cumpărare din 8 martie 1999, încheiate în forma înscrisului sub semnătură privată între recurenţi, în calitate de promitenţi vânzători, şi pârâta intimată SC P.I. SRL, în calitate de promitentă cumpărătoare prin B.L.D. şi dispunerea evacuării intimatelor din imobilele în cauză, cu cheltuieli de judecată în toate gradele.
În motivarea recursului lor, pe care nu-l întemeiază în drept, nefiind invocat expres niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenţii reiau relatarea situaţiei de fapt criticând Decizia recurată ca fiind netemeinică şi susţinând că instanţa de apel nu a apreciat corect probatoriul administrat în cauză; recurenţii critică instanţa de apel şi pentru a fi pronunţat o decizie fără să facă o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, dar nu indică ce anume prevederi legale au fost incorect aplicate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă SC P.I. SRL solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că Decizia recurată este legală şi temeinică.
Din examinarea recursului de faţă, care nu este motivat în drept de către recurenţi, se poate reţine, din dezvoltarea susţinerilor acestora, posibilitatea încadrării lui în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii apreciind că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 35 C. com., în speţă cerându-se nulitatea absolută a unor antecontracte de vânzare cumpărare încheiate între persoane depărtate, astfel că, dându-se eficienţă prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., recursul nu se va considera nul.
Recursul este însă nefondat.
Făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 35 C. com., instanţa de apel, ca de altfel şi instanţa de fond, a reţinut că între recurenţi şi pârâtă s-au încheiat prin corespondenţă două antecontracte semnate de recurenţi şi de către pârâtă pentru vânzarea către aceasta din urmă a unui teren al cărui preţ s-a achitat în întregime sub chitanţă în mâinile fiului recurenţilor, prin intermediul căruia s-au transmis şi formularele antecontractelor în cauză, respectiv a construcţiei edificate pe menţionatul teren al cărei preţ urma a fi achitat în momentul încheierii actului autentic de vânzare cumpărare.
În mod justificat a reţinut instanţa de apel, ca şi instanţa fondului, că semnarea înscrisurilor de către reclamanţi, fără rezerve sau contra propuneri, fapt necontestat de aceştia, semnifică acceptarea de către ei a celor două oferte de cumpărare trimise de pârâtă, astfel că între părţi s-au încheiat valabil două promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare privind, respectiv, terenul şi construcţia, actele în cauză individualizând în suficientă măsură viitoarele operaţii de vânzare cumpărare prin identificarea imobilului obiect al vânzării şi a preţului.
Faţă de acestea, criticile formulate de recurenţi urmează a nu fi primite, reţinându-se că Decizia recurată este temeinică şi legală şi, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.I. şi M.A.E. împotriva deciziei nr. 27 din 18 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2684/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2976/2006. Comercial → |
|---|
