ICCJ. Decizia nr. 2684/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2684/2006
Dosar nr. 3327/1/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 23 iulie 2002, reclamantul L.D. a chemat în judecată pârâta R.C. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 240.335.888 lei reprezentând despăgubiri pe perioada aprilie - decembrie 2001 indemnizaţie lunară conform contractului de administrare, precum şi cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor reclamantul a arătat că, a încheiat contractul de administrare pentru pârâtă în temeiul OUG nr. 49/1999 şi HG nr. 364/1999.
Conform acestor acte normative, contractul s-a încheiat cu Consiliul local municipal Constanţa pentru administrarea R.A.T.C. Constanţa, regie aflată în subordinea Consiliului local, în baza clauzelor contractuale.
Reclamantul arată că primea o indemnizaţie brută lunară majorată odată cu majorarea salariului brut de bază al regiei, precum şi alte drepturi băneşti (art. 4 din contract).
Conform art. 6 din contract, pârâta avea obligaţia de a plăti administratorului toate drepturile băneşti cuvenite potrivit art. 4 din contract, inclusiv datoriile salariale aferente bugetelor şi fondurilor speciale.
La data de 30 martie 2001 prin H.C.L. nr. 89 Consiliul local a dispus revocarea reclamantului din funcţia de administrator al R.C., măsură contestată în instanţă şi prin Decizia nr. 68/2002 Curtea de Apel Constanţa s-a dispus anularea acesteia.
Conform art. 16 din contractul de administrare în situaţie în care CLM ar fi hotărât încetarea contractului de administrare al reclamantului „regia va despăgubi administratorul pentru lunile rămase până la sfârşitul anului calendaristic".
În aceste condiţii faţă de data încetării activităţii, 4 aprilie 2001, reclamantul pretinde drepturile băneşti pe o perioadă de 9 luni.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Consiliului local al municipiului Constanţa, motivând că la data de 30 martie 2001 H.C.L.M. nr. 89/2001, acesta a dispus revocarea din funcţie a reclamantului, iar prin Decizia civilă nr. 68/2002 s-a dispus anularea acesteia, situaţie în care are obligaţia plăţii indemnizaţiei.
Totodată a ridicat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive faţă de raporturile juridice intervenite între părţi.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 6471 din 23 septembrie 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de R.C. şi a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală, şi pe cale de consecinţă şi cererea de chemare în garanţie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că izvorul raportului juridic obligaţional îl constituie contractul de administrare nr. 36365 din 6 iunie 2000 încheiat între Consiliul local Constanţa în calitate de for tutelar şi reclamantul L.D. în calitate de administrator al R.C. aflată în subordinea Consiliului local Constanţa, iar părţile semnatare ale contractului au convenit asupra drepturilor şi obligaţiilor reciproce.
R.C. este în subordinea Consiliului local dar nu este semnatara contractului de administrare, ştiut fiind că potrivit art. 969 C. civ., "convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante".
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamantul, iar Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 41/COM/2004, a admis apelul, a anulat hotărârea primei instanţe şi a fixat termen pentru judecarea pe fond a cererii, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă.
Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod nelegal instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.C. întrucât efectele contractului de administrare se produc în persoana R., regie subordonată acestei autorităţi locale, respectiv Consiliul local Constanţa.
Împotriva deciziei civile nr. 41/2004 pârâta R.C. a exercitat recurs ce a fost respins prin Decizia nr. 2966/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca inadmisibil.
Pe fondul pricinii Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2005, a admis acţiunea reclamantului L.D. şi a obligat pârâta R.C. la plata sumei de 240.335.888 lei reprezentând despăgubiri pentru perioada aprilie - decembrie 2005 reactualizată cu rata inflaţiei de la 31 decembrie 2002 până la data achitării integrale a sumei.
De asemenea, s-a admis şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, iar Consiliul local Constanţa obligat la plata sumei de 240.335.888 lei.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a reţinut ca justificată cererea reclamantului faţă de dispoziţiile speciale ale OUG nr. 49/1999 şi ţinând cont de raporturile de subordonare existente între autoritatea administrativă şi regia autonomă şi ţinând cont de art. 17 alin. (2) din HG nr. 364/1999, referitoare la consecinţa încetării contractului.
De asemenea, cu privire la cererea de chemare în garanţie s-a reţinut ca argument pentru admiterea acesteia faptul că autoritatea administraţiei a dispus revocarea din funcţie a administratorului, dar şi faţă de faptul că suma solicitată de reclamant nu este munca prestată efectiv şi favoarea regiei în virtutea art. 16 ci despăgubiri pentru încetarea contractului pentru lunile rămase până la sfârşitul anului calendaristic.
Atât pârâtul cât şi chematul în garanţie au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 349 din 19 decembrie 2005.
Astfel, pârâta critică soluţia instanţei de apel considerând că potrivit OUG nr. 49/1999 şi HG nr. 364/1999 contractul a fost încheiat între reclamantul – intimat L.D. ca administrator şi Consiliul local al municipiului Constanţa pentru administrarea R.C. fără ca aceasta să fie parte în contract, în condiţiile în care actele normative enumerate stabilesc fără echivoc care ar fi trebuit să fie părţile contractante.
În concluzie recurenta-pârâtă consideră că în mod greşit s-a reţinut calitatea sa procesuală pasivă.
Criticile formulate de Consiliul Local Constanţa se referă la aspecte de netemeinicie invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că cererea de chemare în garanţie a fost formulată tardiv în raport cu dispoziţiile art. 61 C. proc. civ., iar pe fond consideră că reclamantul nu este îndreptăţit la vreo despăgubire obligaţie stabilită de instanţă neavând corespondent nici în contractul încheiat şi nici în lege.
Recursurile sunt nefondate.
Asupra calităţii procesuale pasive, a recurentei R.C., instanţa de apel s-a pronunţat prin Decizia civilă nr. 41 din 12 februarie 2004 când s-a anulat sentinţa fondului şi s-a acordat termen pentru judecată potrivit dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la acea dată.
Prin Decizia nr. 2966 din 19 mai 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul, ca inadmisibil, împotriva acestei decizii, iar motivele prezentului recurs fac referire la calitatea procesuală pasivă soluţionată irevocabil deja.
De altfel, nu se poate reţine că recurenta-pârâtă R.C. nu ar avea calitate procesuală pasivă faţă de dispoziţiile speciale ale OUG nr. 49/1999 chiar dacă nu a fost semnate de reprezentantul regiei autonome ţinând seama de raporturile de subordonare existente între autoritatea administrativă şi regia autonomă.
În ce priveşte criticile recurentului Consiliul local Constanţa, acestea nu sunt întemeiate, având în vedere, pe de o parte că la fond a acceptat să se judece cererea de chemare în garanţie iar pe de altă parte autoritatea administraţiei a fost cea care a dispus revocarea din funcţie, şi nu în ultimul rând s-a ţinut cont şi de faptul că suma solicitată de reclamant nu reprezintă munca prestată efectiv în favoarea regiei, ci despăgubiri pentru încetarea contractului pentru lunile rămase până la sfârşitul anului calendaristic.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta R.C. împotriva deciziei nr. 349 din 19 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de chematul în garanţie C.L.C. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Obligă recurenţii în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2685/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2567/2006. Comercial → |
|---|
