ICCJ. Decizia nr. 3471/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3471/2006
Dosar vechi nr. 2749/2005
(dosar nou nr. 11378/1/2005)
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 180, pronunţată la data de 3 februarie 2005 în dosarul nr. 12/2004 al Tribunalului Comercial Cluj s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC O.P. SRL împotriva pârâtei SC E. SA, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 38.340,98 EURO sau echivalentul acesteia în lei la data plăţii, cu dobânda comercială legală calculată din data de 17 ianuarie 2001 şi până la achitarea integrală a debitului precum şi cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate doar în parte întrucât aceasta nu a suferit un prejudiciu nici direct nici indirect, în urma livrărilor performelor P.E.T. decât în măsura în care nu a putut să vândă mai departe bunurile şi au rămas în depozitul acesteia ca urmare a constatării defecţiunilor lor iar conform raportului de expertiză întocmit, prejudiciul reclamantei este de 38.340,98 EURO.
Împotriva hotărârii judecătoreşti amintite anterior a declarat apel în termenul legal reclamanta SC O.P. SRL solicitând instanţei admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în întregime a acţiunii formulate împotriva pârâtei şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 170 din 30 mai 2005, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC O.P. SRL solicitând admiterea lui şi modificarea deciziei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
În recurs se invocă două motive de recurs, respectiv cele prevăzute de pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
1. În considerentele deciziei atacate nu sunt analizate şi înlăturate motivat toate criticile de apel invocate, ceea ce face ca Decizia recurată să fie practic nemotivată şi deci lovită de nulitate sub acest aspect. Astfel, instanţa de apel în loc să analizeze şi să înlăture motivat apărările invocate de pârâtă prin motivarea apelului reţine doar în ce constă prejudiciul efectiv şi real cauzat reclamantei şi valoarea acestuia, apreciind ca nefondate susţinerile contrare ale apelantei.
2. În argumentarea celui de al doilea motiv de recurs se invocă erori de judecată constând în aprecierea instanţei de fond asupra întinderii prejudiciului suferit de reclamantă şi obligaţiei pârâtei de a repara integral acest prejudiciu. Se susţine că aprecierea instanţei de fond asupra acestui aspect este contradictorie şi chiar eronată, fiind fondată pe o premisă falsă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs este de observat că, deşi se face trimitere la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu se invocă aplicarea greşită de către instanţă a unor prevederi legale ci nemotivarea deciziei atacate, motiv ce se încadrează în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.
Examinând Decizia atacată din perspectiva acestei critici se constată că instanţa de apel a motivat soluţia de respingere a apelului, răspunzând, chiar dacă sintetic şi chiar succint, la motivele de apel invocate de reclamanta apelantă, situaţie neavută în vedere de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. De altfel, chiar recurenta arată că instanţa de apel a motivat Decizia utilizând însă o formulă generală, sintetizată, care o nemulţumeşte şi pe care o asimilează cu nemotivarea.
Astfel, instanţa de apel în motivarea sa face trimitere la proba cu expertiza contabilă examinând şi pronunţându-se asupra prejudiciului efectiv şi total cauzat reclamantei şi argumentând, contrar susţinerilor reclamantei că acest prejudiciu constă doar în performele P.E.T. aflate în stoc la societate.
Cel de al doilea motiv de recurs deşi face trimitere la pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., nu evidenţiază nici un mijloc de apărare sau dovadă administrată asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat. Acest motiv este nefondat pe de o parte pentru că instanţa s-a pronunţat, sintetic, asupra motivelor şi apărărilor formulate prin apelul reclamantei iar pe de alta pentru că toate criticile vizează hotărârea instanţei de fond şi constau în greşita apreciere a probelor administrate.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.P. SRL Ştei împotriva deciziei nr. 170 din 30 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3933/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3399/2006. Comercial → |
|---|
