ICCJ. Decizia nr. 464/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.464/2006
Dosar nou nr. 11175/1/2005
Dosar vechi nr. 2698/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Dragomireşti sub nr. 309/2004, reclamanţii G.V., G.I., G.G., G.N. au chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P., sucursala Ploieşti, solicitând să se dispună anularea contractului de închiriere având ca obiect suprafaţa de 3.079 mp., pe care se află parcul de separaţie a ţiţeiului, cu obligarea pârâtei de a renegocia un alt contract de închiriere, cu termen de un an şi nu de cinci ani, cum a fost contractul ce se solicită a fi anulat.
Prin sentinţa nr. 296 din 13 aprilie 2004, Judecătoria Dragomireşti a respins acţiunea în rezilierea contractului formulată de reclamanţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi G.A., apel admis de Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 475 din 28 septembrie 2004, care a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Prahova, secţia comercială, ca instanţă de fond.
La Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr. 120/2005 şi soluţionat prin sentinţa nr. 25 din 24 ianuarie 2005, care a respins ca neîntemeiată acţiunea şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pretinsă de pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâta şi-a respectat obligaţiile contractuale constând în plata chiriei lunare, iar cererea de reziliere a contractului nu au suport probator în actele depuse la dosar.
A mai reţinut tribunalul că reclamanţii nu au făcut dovada viciului de consimţământ la momentul încheierii contractului pentru a putea fi anulat în condiţiile legii.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii şi G.A. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin motivele de apel apelanţii au arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama la soluţionarea litigiului de conţinutul contractului de închiriere în care au fost convenite şi acceptate de părţi mai multe clauze şi anume: pârâta să achite chiria anuală în cuantumul negociat de părţi conform art. 10 şi proces verbal de negociere, să aprobe proprietarilor terenului racordarea la conducta de gaz de sondă ca supliment la chiria negociată, să se actualizeze chiria anual.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 128 din 5 mai 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de G.V., G.I., G.G. şi G.N. şi a respins ca inadmisibil apelul formulat de G.A.
Instanţa de apel a reţinut că între părţi s-a semnat contractul de închiriere, având ca obiect închirierea suprafeţei de 3.079 mp. teren, şi la acest contract reclamanţii au adăugat două articole noi, respectiv 7 bis prin care se menţiona că pârâta trebuie să fie de acord cu G.N., operator extracţie să lucreze la sectorul petrol S. fără a fi detaşat sau disponibilizat cât timp aici se vor desfăşura activităţi de extracţie a ţiţeiului şi art. 10, vizând să fie aprobate proprietarilor (fraţilor G.) racordarea la conducta de gaz de sondă ca supliment la chiria negociată respectiv 16.010.800 lei lunar, ce urma să fie actualizată. Contractul a fost semnat de chiriaş cu obiecţiuni şi a menţionat că este de acord cu clauzele de la art. 7 bis şi art. 10.
Instanţa de apel a reţinut că aceste două clauze nu pot face obiectul analizei sale întrucât nu au fost acceptate de chiriaş, iar cu privire la anularea contractului a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru a se dispune anularea contractului.
În termen legal, reclamanţii G.V., G.I., G.G., G.N. au declarat recurs împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel.
Reclamanţii critică hotărârea pentru nelegalitate arătând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Un prim motiv de recurs vizează aprecierea greşită a împrejurării că s-a depus tardiv motivul suplimentar de apel. Recurenţii în contextul acestui motiv arată că instanţa nu a fost preocupată de lămurirea cadrului judecăţii şi al cererii lor ci a ales varianta mai simplă şi anume de a constata că motivul suplimentar este depus peste termenul legal şi astfel nu a mai fost analizat.
Recurenţii mai arată că instanţa de apel a analizat sumar conţinutul motivelor de apel iar aprecierea că instanţa nu poate cenzura anumite clauze, deoarece nu ar fi fost însuşite de cealaltă parte contractantă, este fără temei.
Se mai arată că instanţa nu a fost interesată de modalitatea în care s-a semnat contractul şi nici de susţinerile reclamanţilor, că preţul chiriei este vădit mic raportat la calitatea terenului şi importanţa locaţiei pentru societatea de exploatare petrolieră, comparativ cu alte contracte.
Nu este reală, arată recurenţii nici afirmaţia că sunt respectate toate clauzele asumate valabil de intimată, deoarece nu a făcut dovezi în acest sens, reclamanţii nu au primit chiria în cuantumul şi condiţiile de plată din contract şi nici nu au fost convocaţi la renegocierea actualizării cuantumului, pentru a se aprecia că sunt respectate condiţiile deja negociate.
Recurenţii susţin că pentru lămurirea situaţiei de fapt, inclusiv a modalităţii de exploatare a terenului închiriat se impunea completarea probatoriilor şi în acest cadru urma ca instanţa să pună în vedere să se precizeze temeiul de drept, să se precizeze dacă se invocă ca motiv de „anulare" o cauză concomitentă cu încheierea contractului sau una ulterioară, analiza făcându-se pentru fiecare în parte.
În drept reclamanţii şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Pentru motivele invocate, reclamanţii au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Recursul declarat de reclamanţi nu este fondat.
Astfel, critica ce vizează neanalizarea motivului suplimentar de apel, nu este întemeiată, instanţa de apel corect a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut că aceste motive au fost depuse peste termenul legal prevăzut de dispoziţiile legale anterior invocate.
De asemeni, criticile formulate de reclamanţi în legătură cu modalitatea în care s-a semnat contractul cât şi nerespectarea clauzelor acestuia de către intimată, nu sunt întemeiate întrucât la contractul încheiat de părţi, recurenţii au adăugat două articole noi, respectiv art. 7 bis prin care se menţiona că pârâta să fie de acord ca G.N. operator extracţie, să lucreze la sectorul petrol S. fără a fi detaşat sau disponibilizat cât timp aici se vor desfăşura activităţi de extracţie a ţiţeiului şi art. 10, vizând să le fie aprobată proprietarilor racordarea la conducte de gaz metan de sondă ca supliment la chiria negociată de 16.010.800 lei lunar, ce urma a fi reactualizată, articole care nu au fost acceptate de chiriaş, motiv pentru care a semnat contractul cu obiecţiuni.
Cu privire la aceste două articole adăugate de reclamanţi, corect a reţinut instanţa de apel, că o clauză vizând menţinerea la locul de muncă a unui membru al familiei reclamanţilor ar contraveni dispoziţiilor legale C. muncii., iar cealaltă, privind consumul de gaze de sondă nu a putut fi acceptată de intimata pârâtă atâta timp cât nu dispune de licenţă de furnizare de gaze.
Având în vedere considerentele arătate corect s-a reţinut în cauză că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru a se dispune anularea contractului, în condiţiile în care chiriaşul îşi respectă obligaţia asumată, aceea de plată a chiriei.
În consecinţă, hotărârea recurată este legală, recursul declarat de reclamanţi va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii G.V., G.I., G.G. şi G.N. împotriva deciziei nr. 128 din 5 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 465/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 461/2006. Comercial → |
|---|
