ICCJ. Decizia nr. 468/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.468/2006
Dosar nr. 13456/1/2005
Dosar vechi nr. 3269/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 709/COM/2004 Tribunalul Bihor a admis acţiunea reclamantei A.P.I. Oradea, împotriva pârâtei SC A.P. SRL Oradea şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească recurentei suma de 202.365.318 lei reprezentând: 161.750.859 lei cu titlu de chirie restantă pe perioada 18 noiembrie 2001 – 19 septembrie 2003; 33.005.231 lei cu titlu de dobândă pe perioada 18 noiembrie 2001 – 19 august 2003 şi 7.609.228 lei cu titlu de penalităţi pe perioada 18 noiembrie 2001 – 24 iulie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în baza contractului de închiriere încheiat între părţi, pârâta a deţinut cu titlu de închiriere terenul în suprafaţă de 12 mp, cu destinaţia de „amplasament panou publicitar", şi conform situaţiei întocmită la 25 septembrie 2003, pârâta figurează în evidenţele reclamantei cu un debit de 161.750.859 lei, la care s-au calculat penalităţi (majorări contractuale) în sumă de 7.609.228 lei conform art. 12 din contractul de închiriere precum şi o dobândă în cuantum de 33.005.231 lei.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel în termen pârâta SC A.P. SRL Oradea solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate în sensul reducerii cuantumului chiriei restante la suma de 83.341.277 lei aferentă contractelor de închiriere.
Prin motivele de apel formulate apelanta-pârâtă arată că suma la care a fost obligată de instanţa de fond cu titlu de chirie restantă de 161.750.859 lei nu corespunde realităţii şi prevederilor celor 4 contracte de închiriere terenuri cu destinaţia „amplasare panouri publicitare". Astfel arată pârâta pentru anul 2001 totalul obligaţiilor de plată a fost de 35.851.162 lei din care 30.696.650 lei a reprezentat contravaloarea chiriei, achitându-se suma de 31.969.191 lei în plus cu 1.273.141 lei, contravaloarea energiei electrice (5.155.112 lei) nefiind achitată deoarece panourile publicitate nu au fost racordate la iluminatul public.
Pentru anul 2002 totalul obligaţiilor au fost de 81.783.720 lei din care s-a achitat suma de 35.840.973 lei rămânând restantă suma de 45.940.747 lei nefiind justificată plata energiei electrice pentru panouri în sumă de 13.309.153 lei. În anul 2003 au fost reziliate contractele prin adresa din 12 martie 2002, iar contractul nr. 19 a expirat la data de 15 mai 2003 fără a fi reînnoit sau prelungit, astfel că obligaţiile restante au fost de 69.269.798 lei din care chiria a reprezentat suma de 59.787.933 lei, adăugându-se suma de 21.114.262 lei, nefiind acceptată suma de 9.481.865 lei, reprezentând contravaloarea energiei pentru considerentele expuse anterior.
Astfel apelanta apreciază că datorează cu titlu de chirie restantă totală suma de 83.341.277 lei pe care se obligă să o achite.
Prin precizările depuse la data de 2 noiembrie 2004, intimata reclamantă şi-a majorat cuantumul pretenţiilor solicitate la suma de 295.860.059 lei din care 207.796.682 lei chirie restantă pe perioada martie 2004 – august 2004, 69.800.808 lei dobânzi şi 18.262.569 lei penalizări.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 77/2005-AC din 14 iunie 2005, a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantă obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 147.962.770 lei, reprezentând debit restant de 72.033.286 lei, dobânzi de 60.327.821 lei şi penalităţi de 14.601.663 lei.
Instanţa de apel, pentru clarificarea obligaţiilor de plată ale apelantei faţă de intimată în raport de prevederile contractuale stipulate de părţi şi plăţile efectuate de aceasta evidenţiate în actele contabile, a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă. Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert contabil R.M. a rezultat că pârâta datorează intimatei reclamante până la data de 22 februarie 2005 suma de 72.033.286 lei cu titlu de chirie restantă, suma de 61.327.821 lei reprezentând dobândă şi suma de 14.601.662 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, debite recunoscute şi însuşite de apelantă la dezbaterea pe fond a cauzei.
De asemenea, s-a mai reţinut că apelanta pârâtă nu poate fi obligată la plata contravalorii energiei electrice deoarece respectivele panouri publicitare nu au fost racordate la iluminatul public fapt ce a rezultat din adresa emisă în data de 10 decembrie 2002 şi reconfirmată la 4 mai 2004 de SC L.L.C. SA Oradea.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, reclamanta P.M.O. a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării intimatei pârâtă la plata întregii sume precizată de către reclamantă.
Prin motivele de recurs, reclamanta critică Decizia pentru nelegalitate arătând că sumele solicitate cu titlu de chirie şi taxe au fost corect calculate conform prevederilor contractuale.
Cu privire la energia electrică, arată recurenta, conform prevederilor contractuale era obligată să asigure exploatarea eficace în regim de permanenţă şi de continuitate a bunului care face obiectul închirierii, fapt care presupune inclusiv racordarea panoului la energie electrică dar intimata pârâtă nu şi-a îndeplinit nici această obligaţie.
Referitor la calculul penalităţilor recurenta arată că acesta s-a făcut în conformitate cu prevederile contractuale, după cum reiese şi din facturile emise.
Recurenta mai menţionează că obligaţiile intimatei pârâtă sunt după cum rezultă şi C. proCod Fiscal, creanţe bugetare şi creanţe provenite din chirii, deci sunt obligaţii bugetare care au un regim special.
În drept recurenta a motivat recursul în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Obligaţiile de plată ale intimatei pârâtă au fost corect stabilite de instanţa de apel prin expertiza contabilă dispusă în cauză care a stabilit sumele datorate cu titlu de chirie restantă, dobânzile datorate cât şi penalităţile de întârziere, având în vedere contractele încheiate de părţi, sumele ce au fost achitate, sumele restante datorate şi obiectivele fixate în sensul că s-a avut în vedere susţinerea pârâtei cum că panourile publicitare nu au fost racordate la reţeaua electrică.
Trebuie menţionat că recurenta reclamantă nu a contestat expertiza contabilă efectuată în cauză, nu a formulat obiecţiuni nici nu a solicitat o contraexpertiză contabilă.
În concluzie, hotărârea recurată este legală, instanţa de apel a analizat judicios materialul probator astfel încât în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.M.O. – D.P.I. împotriva deciziei nr. 77/2005-AC din 14 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 433/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 467/2006. Comercial → |
|---|
