ICCJ. Decizia nr. 504/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.504/2006
Dosar nou nr. 2428/1/2005
Dosar vechi nr. 498/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială, reclamanta SC C. SA Timiş a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. Bucureşti la plata sumei de 1.950.779.415 lei, reprezentând sumă care se lasă la dispoziţia societăţii comerciale privatizate în baza art. 8 din Legea nr. 55/1995, semnificând 60 % din contravaloarea ratelor achitate de SC B.M.I. SA în contul contractului de vânzare de acţiuni.
În drept acţiunea introductivă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 55/1995 şi art. 36 alin. (2) din OUG nr. 88/1997.
Prin sentinţa civilă nr. 1866 din 28 iunie 2004, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la plata sumei de 1.950.779.415 lei.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 30 mai 1995 a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni, între fostul F.P.S. în calitate de vânzător şi A.S.C.T. SA în calitate de cumpărător, modalitatea de plată a celor 297.009 acţiuni, fiind achitarea preţului în rate. Prin actul adiţional încheiat la data de 10 decembrie 2003, de succesoarea F.P.S., respectiv A.P.A.P.S. au fost eşalonate plata ratelor aferente preţului contractului, iar prin actul adiţional încheiat la data de 1 martie 2004 s-a efectuat o novaţie cu schimbare de debitor, debitorul iniţial fiind înlocuit cu SC B.M.I. SA debitor a achitat în întregime ratele eşalonate. Ulterior confirmării plăţii integrale a costului acţiunilor de către A.P.A.P.S., reclamata a solicitat restituirea sumei ce se lasă la dispoziţia societăţii, pârâta refuzând această restituire. În considerarea art. 8 din Legea nr. 55/1995, instanţa de fond a constatat că SC C. SA Timiş a făcut dovada faptului că ratele au fost achitate integral, motiv pentru care i se cuvine suma solicitată prin acţiune.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta A.V.A.S, criticând-o, pe cale de excepţie, pentru lipsa convocării la conciliere directă şi pe fond susţinând că societăţile comerciale privatizate sub imperiul Legii nr. 58/1991, nu au mai beneficiat de facilităţile instituite prin Legea nr. 55/1995, motiv pentru care se impune, pe fond respingerea acţiunii reclamatei.
Prin Decizia civilă nr. 404 din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei A.V.A.S, prin prisma admiterii excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii, în consecinţă a admis ca inadmisibilă acţiunea reclamantei SC C. SA Timiş.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC O. SA Timişoara, succesoarea în drepturi a SC C. SA, în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că excepţia prematurităţii acţiunii este neîntemeiată. Excepţia fiind relativă, nu putea fi invocată de către pârâtă pentru prima dată în instanţa de apel, însă solicită să se constate că s-a încercat concilierea directă cu pârâta, prin adresa din 19 aprilie 2004 a SC C. SA Timiş, existentă la dosarul de recurs.
Pe fondul cererii arată că deşi art. 8 din Legea nr. 55/1995 a fost abrogat prin art. 4 din OUG nr. 59/1997, la data de 28 decembrie 1997 a intrat în vigoare OUG nr. 88/1997 care la art. 36 alin. II prevede ca sistemul de facilităţi privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziţia societăţilor comerciale privatizate se aplică numai pentru contractele încheiate până la data intrării în vigoare a OUG nr. 88/1997.
Faţă de cererea de recurs, pârâta A.V.A.S. a formulat întâmpinare, prin care învederează că în ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii, aceasta a fost în mod corect admisă de către instanţa de apel, având în vedere caracterul excepţiei, şi anume absolută, de fond, peremptorie, dirimantă. Apreciază că adresa invocată de reclamantă în sprijinul îndeplinirii concilierii directe, nu poate fi apreciată astfel, întrucât nu îndeplineşte cerinţele art. 7201 C. proc. civ.
Pe cale de excepţie, invocă prescripţia dreptului material la acţiune, în privinţa sumelor solicitate, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 137/2002, aceste sume trebuiau solicitate în termen de o lună de la data naşterii dreptului.
Pe fondul recursului, arată că reclamanta nu beneficiază de aceste facilităţi întrucât contractul este încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 58/1991, act normativ care nu prevede acest gen de facilităţi.
Recursul este fondat, urmând a fi admis conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., urmează a se reţine că, interpretarea dată de instanţa de apel probatoriului administrat în cauză este corectă, în sensul că s-a constatat că sesizarea instanţei s-a făcut cu încălcarea îndatoririi legale instituită de art. 7201 C. proc. civ. Astfel, deşi reclamanta SC O. SA Timişoara, se prevalează în susţinerea recursului pe înscrisurile existente la dosarul de recurs, respectiv adresa din 19 aprilie 2004, emisă de către A.P.A.P.S., prin care solicita restituirea sumei care face obiectul prezentului litigiu şi pe adresa din 30 aprilie 2004, emisă de către A.P.A.P.S. către reclamantă, existentă la dosarul de recurs, acestea nu reprezintă convocare la conciliere, în sensul dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Procedura prealabilă instituită de legiuitor, reprezintă un ansamblu de norme şi reguli în baza cărora părţile unui conflict procedează la soluţionarea conflictului dintre ele, având ca obiect patrimonial, pe calea înţelegerii. Legea reglementează, dispoziţii exprese cu privire la iniţiativa convocării la conciliere, cu privire la data convocării, rezultatul concilierii, dovada privind realizarea procedurii şi modalitatea efectuării acesteia, astfel încât adresele invocate de către reclamantă nu cuprind menţiunile sus evocate, motiv pentru care nu întrunesc condiţiile de fond şi formă cerute de textul menţionat.
În analiza excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâta A.V.A.S. prin întâmpinare, nu pot fi primite criticile recurentei – reclamante, în sensul că este o excepţie relativă, care putea fi invocată până la prima zi de înfăţişare şi nicidecum pentru prima oară în faţa instanţei de apel. Din redactarea imperativă a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., se desprinde concluzia că realizarea procedurii de conciliere este obligatorie, îndeplinind toate condiţiile unei proceduri prealabile, cu caracter imperativ. În consecinţă, revenind la speţa de faţă, pârâta A.V.A.S. putea invoca excepţia prematurităţii, oricând în cursul judecăţii.
Revenind la considerentele admiterii recursului, instanţa de apel a interpretat în mod corect probele în cauză, însă a realizat o aplicare greşită a legii, în speţă a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., în sensul respingerii acţiunii, ca inadmisibilă şi nu ca prematur formulată. Astfel, în situaţia în care s-a efectuat procedura prealabilă a concilierii, acţiunea se consideră a fi prematur introdusă.
Celelalte critici care vizează fondul litigiului, inclusiv excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, care se constituie într-o apărare pe fond a intimatei – pârâte, nu pot fi examinate, cât timp litigiul a fost soluţionat pe excepţie şi instanţa de apel nu a examinat cauza sub aceste aspecte.
Aşa fiind, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 indice 1 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 314 C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă, cu consecinţa modificării deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii ca prematur introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC O. SA Timişoara succesoarea în drepturi a SC C. SA Timiş, împotriva deciziei civile nr. 404 din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată, în sensul că respinge acţiunea ca prematur introdusă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 545/2006. Comercial → |
|---|
