ICCJ. Decizia nr. 557/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.557/2006
Dosar nou nr. 5891/1/2005
Dosar vechi nr. 1372/2005
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 10520 din 10 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei SC S.I. SRL şi pe cale de consecinţă a anulat acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Olt împotriva pârâtei SC S.I. SRL. De asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că societatea pârâtă a fost dizolvată de drept şi radiată din oficiu, conform Legii nr. 314/2001, pentru neînscrierea menţiunii privind majorarea capitalului social la limita maximă legală, prin încheierea judecătorului delegat din 19 noiembrie 2001, potrivit înregistrărilor din 20 noiembrie 2001 şi 29 martie 2002. De la data încetării persoanei juridice încetează şi capacitatea procesuală de folosinţă de care se bucură aceasta, împrejurare pentru care a fost admisă excepţia ridicată din oficiu. Pe cale de consecinţă, în baza art. 161 C. proc. civ. a fost anulată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL, fără capacitate de folosinţă.
Referitor la fondul cauzei, s-a apreciat că în raport de dispoziţiile Legii nr. 428/2002 de aprobare a OUG nr. 18/2001 şi de dispoziţiile Legii nr. 314/2001, dreptul reclamantei nu formează obiectul unui litigiu care să fie înregistrat pe rolul instanţelor judecătoreşti, că cererea de încuviinţare a executării silite nu suplineşte această cerinţă şi că reclamanta avea la dispoziţie un titlu executoriu, respectiv biletul la ordin, pe care în conformitate cu art. 106 coroborat cu art. 61 din Legea nr. 58/1934 putea să îl pună în executare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 98 din 10 februarie 2005 a admis apelul declarat de apelanta reclamantă SC C. SA, societate în lichidare, reprezentată de lichidator judiciar SC E.G. SRL, împotriva sentinţei nr. 10520 din 10 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că a schimbat în tot sentinţa atacată şi pe fond a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a stabilit că anulând cererea de chemare în judecată numai în ce o priveşte pe SC S.I. SRL, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ., întrucât aceste dispoziţii legale sunt incidente numai în cazul în care se constată lipsa capacităţii de exerciţiu, nu a capacităţii de folosinţă. Mai mult, soluţia de anulare a cererii în ce o priveşte pe această pârâtă nu poate fi primită, deoarece soluţia trebuie să fie opozabilă chiar societăţii în legătură cu care se tinde la redobândirea capacităţii de folosinţă, fie şi limitată la actele de lichidare.
Pe fondul litigiului dintre părţi, instanţa de apel a pus în discuţie la 10 februarie 2005 aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 428/2002, raportat la data efectuării menţiunii din oficiu privind radierea şi a apreciat cererea ca fără temei legal. Astfel dispoziţiile Legii nr. 428/2002, care prevăd nulitatea de drept a radierii în anumite situaţii, au intrat în vigoare la 10 iulie 2002, deci ulterior dizolvării şi radierii societăţii intimate pârâte.
Împotriva deciziei nr. 98 din 10 februarie 2005, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC C. SA Olt prin lichidator judiciar SC E.G. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că a fost interpretat greşit actul dedus judecăţii şi aplicată greşit legea, prin aceea că dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 428/2002 sunt în completarea Legii nr. 314/2001, în sensul că radierea societăţilor comerciale aflate în situaţia de a avea datorii faţă de creditori se radiază în cel mult 6 luni de la apariţia legii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC S.I. SRL Bucureşti a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Printr-o integrală şi corectă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit o reală situaţie de fapt şi de drept, care a impus respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, în esenţă deoarece dispoziţiile Legii nr. 428/2002 care prevăd nulitatea de drept a radierii în anumite situaţii, au intrat în vigoare la 10 iulie 2002, deci ulterior dizolvării şi radierii societăţii pârâte.
Amplu argumentat şi documentat, a fost evidenţiată împrejurarea că temeiul de drept al cererii reclamantei l-a constituit cadrul legal conferit de Legea nr. 428/2002, iar intrarea în vigoare a acestei legi a avut loc la data publicării ei în M. Of., adică la 10 iulie 2002.
În contextul expus anterior, îşi găseşte aplicabilitatea cel mai important principiu de rezolvare a problemelor ridicate de acţiunea în timp a legilor civile, care este principiul neretroactivităţii. Acest principiu este expres consacrat în art. 1 C. civ. în următorii termeni: „Legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă". Doctrina juridică a definit principiul neretroactivităţii legii civile ca fiind regula juridică potrivit căreia o lege se aplică numai situaţiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu şi situaţiilor anterioare, trecute, adică trecutul scapă legii civile noi. Legea civilă nouă nu reglementează raporturile juridice născute, modificate sau stinse înainte de intrarea ei în vigoare, facto praeterita. Ca o consecinţă firească a principiului neretroactivităţii există principiul aplicării imediate a legii civile noi, potrivit cu care, de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile cuprinse în art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care reglementează că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.
Cadrul juridic şi argumentele expuse, determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC C. SA Olt prin lichidator judiciar SC E.G. SRL să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia comercială nr. 98 din 10 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA prin lichidator SC E.G. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 98 din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 558/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 503/2006. Comercial → |
|---|
