ICCJ. Decizia nr. 509/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 509/2006
Dosar nr. 9591/1/2005
Dosar vechi nr. 2302/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă;
Reclamanta A.D.S. a solicitat prin două acţiuni ca, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL să fie obligată pârâta la plata sumei de 540.162.403 lei redevenţă şi T.V.A., 161.542.988 lei penalităţi de întârziere până la 10 iunie 2003 şi penalităţi în continuare, să se constate reziliat contractul de concesiune din 15 decembrie 2000, potrivit pactului comisoriu expres din contract, în prima acţiune şi respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 993.201.662 lei redevenţă şi T.V.A., 290.347.968 lei penalităţi de întârziere până la data de 10 iunie 2003 şi în continuare, cât şi constatarea rezilierii contracutlui de concesiune din 31 octombrie 2000, în baza pactului comisoriu expres din contract, în cea de a doua acţiune.
Acţiunile au fost motivate prin aceea că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a redevenţei din contractele de concesiune în perioada 2001-2003. În aceste condiţii reclamanta a notificat pârâtei rezilierea contractelor la data de 17 septembrie 2002, în baza pactului comisoriu din contract.
Tribunalul Constanţa, la care au ajuns acţiunile prin declinare, a dispus conexarea celor două dosare iar prin sentinţa comercială nr. 8129 din 29 octombrie 2004 a respins ca nefondate ambele acţiuni.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit contractelor de concesiune pârâta trebuia să achite redevenţele şi în caz de întârziere datora penalităţi şi că nu pot fi acceptate apărările pârâtei privind apariţia unui caz de forţă majoră dar, potrivit art. 1169 C. civ. reclamanta trebuia să-şi dovedească cuantumul pretenţiilor prin depunerea documentelor privind valoarea preţului grâului potrivit cotaţiei B.R.M. sau a B.L., faţă de care a fost calculată redevenţa pretinsă.
Nedepunerea acestor cotaţii a fost apreciată de instanţa de fond ca făcând imposibilă verificarea modului de executare a obligaţiei de plată şi a condiţiilor prevăzute în pactul comisoriu expres.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că va depune atât motivele cât şi probele solicitate până la prima zi de înfăţişare, conform art. 287 alin. (2) C. proc. civ.
Curtea de Apel Constanţa, analizând apelul prin prisma apărărilor invocate în primă instanţă, a respins ca nefondat apelul reclamantei apreciind că la fond înscrisul privind cotaţiile grâului la B.M. (de la Bucureşti, Londra sau Amsterdam) era necesar şi au fost acordate cinci termene, însă nedepunându-se aceste documente, nu a fost posibilă verificarea modului de executare a obligaţiei de plată a concesionarei şi nici a îndeplinirii condiţiilor prevăzute în pactul comisoriu expres.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă fără a se invoca vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că acestea se pot încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greşita aplicare a art. 1169 C. civ. şi neexercitarea rolului activ de către judecătorii de la fond şi apel, obligaţie prevăzută de art. 129 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o afirmaţie în justiţie trebuie să o dovedească.
Părţile au stabilit în contractele de concesiune că redevenţa este echivalentul în lei a 615 kg. grâu anual, iar preţul se stabileşte după cotaţia de la B.R.M. sau cotaţia bursieră de la Londra sau Amsterdam la momentul plăţii.
La dosare au fost depuse calculele efectuate pentru reclamantă de Direcţia Juridică şi în tabelele respective se menţionează cotaţiile grâului ca referinţă pentru calculul redevenţelor neachitate astfel încât este greşit aplicat art. 1169 C. civ., când se spune că reclamanta nu şi-a dovedit pretenţiile mai ales că aceasta a şi detaliat modul de calcul depunând un opis al cotaţiilor grâului. Este adevărat că nu au fost depuse documentele primare privind cotaţiile la bursele indicate însă nimeni nu a dovedit contrariul respectiv că referinţele utilizate de reclamantă nu respectă acte cotaţii bursiere.
Instanţa de apel avea însă obligaţia prevăzută de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. de a ordona orice probă necesară verificării corectitudinii calculului pentru redevenţele cerute şi cea mai relevantă probă era o expertiză care compara valorile solicitate de reclamantă cu cotaţiile bursiere indicate în contracte.
Nestăruind, prin dispunerea acestei probe, pentru aflarea adevărului, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală ce urmează ca, potrivit art. 314 C. proc. civ., să fie casată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleaşi curţi de apel în vederea administrării probei cu expertiză.
Se va verifica dacă valoarea redevenţei a fost stabilită cu respectarea cotaţiilor bursiere indicate în contract pentru grâu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 80/ COM din 7 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 514/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 506/2006. Comercial → |
|---|
