ICCJ. Decizia nr. 555/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.555/2006
Dosar nr. 3599/1/2005
Dosar vechi nr. 796/2005
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 decembrie 2003 şi precizată ulterior la data de 18 mai 2004, reclamanta SC F. SRL a chemat în judecată pârâta SC P.M. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare conform notificării transmise de executorul judecătoresc mai puţin alin. (2) şi (3) ale art. 8 din contractul nesemnat de părţi.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 492/1999 a Tribunalului Bacău pârâta a fost obligată să întocmească un raport de evaluare privind activul F. şi să încheie un contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de vânzare. Întrucât pârâta nu şi-a respectat această obligaţie prin sentinţa nr. 990/2002 a Tribunalului Bacău s-a stabilit valoarea activului F. la 4.762.000.000 lei.
De la stabilirea acestei valori între părţi nu s-a încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, între părţi au existat mai multe notificări din care cea transmisă la 7 noiembrie 2003 şi la care reclamantul a răspuns la data de 13 noiembrie 2003 nefiind de acord cu alin. (2) şi (3) al art. 8 din contract fiind considerate clauze nelegale.
În ce priveşte alin. (3) al art. 8, această prevedere este nelegală deoarece vine în contradicţie cu titulatura „contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare".
Astfel reclamanta consideră că s-a încheiat contractul de leasing respectiv s-a realizat acordul de voinţă al părţilor dar pârâta refuză cu rea credinţă semnarea contractului.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care solicită constatarea îndeplinirii de către SC P.M. SA a obligaţiei reţinută în sarcina sa prin sentinţa nr. 492/1999 a Tribunalului Bacău de a încheia un contract de leasing imobiliar al SC F. SRL la valoarea stabilită prin sentinţa civilă nr. 990/2003 şi constatarea inexistenţei dreptului corelativ al SC F. SRL de a solicita încheierea acestui contract.
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1943 din 2 iunie 2004 a respins cererea principală cât şi acţiunea reconvenţională.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că părţile nu au fost de acord cu clauzele din art. 8 alin. (2) şi (3) privind răspunderea contractuală şi sancţiunea în cazul nerespectării clauzelor contractuale, situaţie în care instanţa nu se poate substitui voinţei părţilor întrucât nici una nu a semnat proiectul de contract.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel ambele părţi.
Reclamanta a susţinut în esenţă că prima instanţă era datoare să constate că la data de 7 noiembrie 2003 s-a încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, mai puţin clauzele art. 8 alin. (2) şi (3) şi că prin respingerea acţiunii a lăsat fără efecte hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior între părţi.
Apelanta SC P.M. SA a susţinut că în urma negocierii cu reclamanta aceasta nu a fost de acord cu clauza cuprinsă în art. 8 alin. (2) şi (3) situaţie în care instanţa era datoare să constate că ea şi-a îndeplinit în totalitate şi cu bună credinţă obligaţiile stabilite prin hotărârile judecătoreşti şi că neînsuşirea acordului de voinţă la încheierea contractului de leasing imobiliar nu-i este imputabilă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 275 din 10 noiembrie 2004 a respins apelurile ca nefondate.
S-a reţinut că în temeiul art. 109 şi 111 C. proc. civ., instanţa judecătorească poate fi investită cu o cerere prin care pretinde un drept, acţiunea în constatare vizată de art. 111 C. proc. civ., nefiind admisibilă dacă poate fi cerută realizarea dreptului.
Cum atât cererea principală cât şi cea reconvenţională nu se încadrează în dispoziţiile procedurale arătate, nefiind de conceput constatarea unui fapt, instanţa judecătorească neputând ignora sau trece cu vederea prevederile legale care limitează câmpul de activitate circumscris imperios prin art. 109 şi art. 111 C. proc. civ.
Împotriva soluţiei instanţei de apel au declarat recurs ambele părţi.
Recurenta-reclamantă SC F. SRL critică Decizia cu referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, prin contractul încheiat fiind dobândit dreptul de a utiliza un activ şi dreptul de a-l cumpăra, fiind îndreptăţiţi ca pe cale judecătorească să solicite respectarea acestui drept.
De asemenea instanţa de apel nu a pus în discuţie părţilor excepţia de inadmisibilitate, încălcându-se drepturile procesuale şi chiar posibilitatea instanţei de a se lămuri corect şi complet.
Pârâta-recurentă SC P.M. SA invocă de asemenea dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că instanţa de apel a aplicat greşit art. 111 C. proc. civ.
Astfel se susţine că cererea reconvenţională a vizat inexistenţa unui raport juridic fiind o acţiune în constatare declarativă negativă, instanţa fiind chemată să se pronunţe asupra unor fapte ale părţilor ci asupra inexistenţei unor drepturi şi obligaţii corelative stinse de faptele juridice ale acestora.
Recursurile sunt fondate.
Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat să se constate încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, iar pârâta prin cererea reconvenţională a solicitat constatarea îndeplinirii de către SC P.M. SA a obligaţiei reţinută în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 492/1999 a Tribunalului Bacău de a încheia un contract de leasing imobiliar la valoarea stabilită prin sentinţa nr. 990/2002 şi constatarea inexistenţei dreptului corelativ a SC F. SRL de a solicita încheierea acestui contract.
Instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor fapte ale părţilor precum şi asupra lipsei acordului acestora privitor la una din clauzele contractului.
În apel instanţa de control judiciar a reţinut justificată soluţia instanţei fondului cu motivarea că, s-a trecut peste încălcarea dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., respectiv peste acest fine de neprimire a cererii şi a constatat că în realitate cele două voinţe ale părţilor nu s-au întâlnit, că dimpotrivă sunt divergente, în sensul că pârâta nu renunţă la clauza contractuală înscrisă în art. 8 alin. (2) şi (3), iar reclamanta nu acceptă această clauză.
Prin soluţia dată, instanţa de apel a reţinut că faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., fără a pune în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii cererii.
Procedând astfel, instanţa de control judiciar a încălcat principiul contradictorialităţii întrucât nu a pus în discuţie excepţia reţinută şi dacă în realitate faţă de obiectul cauzei în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei criticate urmând ca în rejudecare instanţa de apel să pună în discuţie excepţia inadmisibilităţii în raport de obiectul cererii principale şi a celei reconvenţionale şi de temeiul legal invocat.
În considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC F. SRL şi pârâta SC P.M. SA, împotriva deciziei nr. 275 din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 552/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 600/2006. Comercial → |
|---|
