ICCJ. Decizia nr. 997/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea, secția comercială sub nr. 432/2004 reclamanta A.P.P. a chemat în judecată pe pârâta SC N.E.P. SRL pentru a se dispune evacuarea pârâtei din spațiul comercial tip modul vânzare presă și carte și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 30 martie 2004, reclamanta și-a completat cererea în sensul chemării în judecată și a pârâtei SC N.E. SRL pentru a se dispune evacuarea acesteia din spațiul comercial tip modul vânzare presă și carte.
Prin încheierea din 29 iunie 2004, Tribunalul Vrancea a dispus, în baza art. 40 alin. (2) C. proc. civ. scoaterea dosarului de pe rol și înaintarea la Tribunalul Iași, spre soluționare, ca urmare a admiterii cererii de strămutare a cauzei, prin încheierea nr. 2270 din 23 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr. 893/ E din 30 noiembrie 2004 s-a admis acțiunea, astfel cum a fost completată și precizată și s-a dispus evacuarea pârâtelor din spațiul comercial tip modul de vânzare presă și carte.
Au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată aferente în sumă de 15.088.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că pârâtele nu au probat existența unui titlu care să justifice folosința celor două spații comerciale, pe care le ocupă, împotriva voinței reclamantei, fapt ce este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al acesteia.
împotriva acestei sentințe au declarat apel SC N.E.P. SRL Focșani și SC N.E. SRL Focșani, susținând că în baza H.G. nr. 1228/1990, privind metodologia concesionării, închirierii și locației de gestiune s-a încheiat contractul de închiriere în care se precizează că închirierea de bunuri proprietatea statului se efectuează numai pe bază de licitație conform caietului de sarcini și instrucțiunilor și nu ca urmare a negocierii directe. Aceeași procedură se realizează și în cazul derulării și prelungirii închirierii coroborându-se dispozițiile Codului civil cu cele din H.G. nr. 1228/1990, încât susținerile reclamantului că nu este prevăzută clauza prelungirii contractului sunt contrazise de caietul de sarcini și instrucțiuni din care rezultă obligația A.P.F. față de pârâta apelantă de prelungire a contractului la solicitarea chiriașului, altfel nu ar fi participat la licitația din 4 septembrie 1998.
în acest sens reclamanta și-a exprimat opinia în raport cu clauzele documentelor semnate.
Instanța de fond reține că art. II alin. (2) din caietul de sarcini se referă la posibilitatea prelungirii contractului pe baza acordului părților, dar în cadrul clauzelor, la solicitarea chiriașului acordul de voință s-a realizat, conform instrucțiunilor vizând înscrierea și participarea la licitație.
Arată că a achitat chiria aferentă în continuare, acceptată de intimată, conform documentelor depuse.
Pretinde că atât caietul de sarcini cât și instrucțiunile au valoarea unor documente de ofertă, de propunere pe care o face chiriașul, de a încheia un contract în condiții determinate. Oferta este revocabilă doar atunci când nu a fost acceptată, ori apelantele au acceptat prin faptul că s-au înscris și participat la licitație.
Instanța de fond trebuia să dispună suspendarea judecății conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece dezlegarea acestei cauze depinde de modul de soluționare a altei cauze aflată pe rolul Tribunalului Focșani având ca obiect obligația de a face respectiv completarea art. 3 din contract.
Mai susține că A.P.F. nu are calitate procesuală activă față de răspunsul la petiția pe care apelanta a înaintat-o către P.V. cu referire la situația juridică a terenului și răspunsul dat cu adresa nr. 1933 din 22 aprilie 2005 și protocol.
Prin decizia nr. 64 din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Iași a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins apelul formulat de SC N.E.P. SRL Focșani și SC N.E. SRL Focșani.
S-a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, nu poate fi primită, actele la care face trimitere apelanta fiind irelevante în acest sens.
Cererea de suspendare a cauzei pe motiv că există un litigiu pe rolul Tribunalului Focșani între părți cu obiect obligația de a face, în sensul completării art. 3 din contractul de închiriere nu poate fi admisă.
Pe fond, s-a reținut că în mod corect s-a admis acțiunea în evacuare, întrucât în cauză nu operează tacita relocațiune din moment ce reclamanta și-a exprimat expres voința de a nu reînnoi contractul (art. 1457 C. civ.).
Contractul de subînchiriere nu-i este opozabil intimatei reclamante fiind făcut fără acordul acesteia de pârâta apelantă SC N.E.P. SRL în favoarea SC N.E. SRL Focșani și încetând titlul locatarului principal, automat a încetat și al celui secundar.
împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat apel pârâtele SC N.E.P. SRL Focșani și SC N.E. SRL Focșani, invocând în condițiile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. nelegalitatea soluției.
Prin motivele de recurs s-a susținut în esență că s-au pus concluzii, cu ocazia dezbaterilor numai pe excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâte și că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității și dreptului la apărare în condițiile în care a respins excepția și a judecat apelul pe fond, fără a da posibilitatea părților de a pune concluzii pe acesta, respectiv pe motivele de apel formulate de pârâte încât hotărârea este lovită de nulitate.
S-a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că actele la care a făcut trimitere apelanta sunt irelevante, întrucât adresa nr. 1993 din 22 aprilie 2005 și protocolul din 16 ianuarie 1998 susțin că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Pe fond, s-a susținut că, contractul de subînchiriere din 18 mai 2001 a fost încheiat cu acordul A.P.F., conform adresei nr. 214 din 18 mai 2001, dovadă asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
în temeiul principiului contradictorialității, părțile au dreptul de a face cereri, de a propune și administra probe, de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt și de drept interesând dezlegarea pricinii.
Instanța este obligată să asculte și să rezolve aceste cereri, să dea părților cuvântul înainte de închiderea dezbaterilor și să-și întemeieze hotărârea numai pe acele elemente ale cauzei care au format obiectul dezbaterilor în contradictoriu.
Nerespectarea acestui principiu, deosebit de important deoarece asigură exercitarea în condiții optime a dreptului de apărare și stabilirea adevărului este sancționată cu nulitatea hotărârii.
în speță, instanța de apel a încălcat acest principiu fundamental al dreptului procesual civil.
Din practicaua hotărârii rezultă că instanța cu ocazia dezbaterilor a dat cuvântul părților numai pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, nu și pe apelul formulat pe fond.
Soluționând cauza, instanța de apel s-a pronunțat atât asupra excepției, pe care a respins-o cât și asupra motivelor de apel formulate de pârâte ce vizau fondul apelului și care nu au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii.
Faptul că instanța de apel s-a pronunțat asupra motivelor de apel formulate ce vizau fondul cauzei, fără a da cuvântul pârâtelor reprezentate prin avocat spre a formula concluzii în fond asupra acestora, a pus pârâtele în imposibilitate de a se apăra și astfel li s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii (art. 105 alin. (2) C. proc. civ.).
Ca atare, hotărârea pronunțată de instanța de apel, cu încălcarea principiului contradictorialității este nelegală.
în raport de aceste considerente, Curtea apreciază că decizia recurată este casabilă pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâte, va casa decizia recurată și va trimite cauza la Curtea de Apel Iași, secția comercială spre rejudecarea apelului.
în raport de soluția adoptată s-a apreciat ca fiind de prisos examinarea celorlalte motive de recurs invocate de pârâte.
| ← ICCJ. Decizia nr. 722/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 716/2006. Comercial → |
|---|
