Societate comercială pe acţiuni. Acţiune în anularea hotărârii adunării generale extraordin are a acţionarilor
| Comentarii |
|
Cererea reclamantei, SC S. SRL, privind anularea hotărârilor adoptate în AGEA a SC R.S. SA din 23 ianuarie 2005, a fost admisă, întrucât hotărârea adunării generale extraordin are a acţionarilor a fost adoptată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990. În lipsa unei autorizaţii speciale a instanţei, acţionarul neadministrator nu are calitatea convocării adunării generale. Convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a, şi într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate( alin.3 art.117 din Legea nr. 31/1990). Convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordin ea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor.(alin.7 art.117)
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 2690 din 28 Septembrie 2006
Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2005, reclamanta SC S. R. SRL, acționară în SC R.S. SA a chemat în judecată pârâtele SC R. SA și SC R S. SA, solicitând prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârilor adoptate în ședin ța adunării generale extraordin are a acționarilor SC R.S. SA și suspendarea executării acestor hotărâri până la soluționarea pe fond a cererii.
Reclamanta a arătat că SC R. SA a convocat ilegal ședin ța adunării generale a pârâtei SC R. S. SA la sediul acționarului, iar nu la sediul societății, ședin ța fiind prezidată de M.N., reprezentanta acționarului R. SA. S-a arătat, de asemenea, că numirea de convocare a ședin ței a fost nelegală, deoarece acționarul SC R. SA nu avea calitatea semnării convocatorului ședin ței.
S-a mai arătat că, deși pe ordin ea de zi a convocatorului, s-au aflat în dezbatere 4 puncte, s-au adoptat 11 hotărâri, hotărârile 9, 10,11 neavând legătură cu convocatorul ședin ței.
A mai susținut că au fost încălcate normele legale prevăzute în Legea nr. 31/1990 (art. 117-128) , că nu s-a luat în dezbatere raportul comisiei cenzorilor, că s-a dispus revocarea din funcție a administratorilor societății.
Pârâta SC R.S. SA a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, motivând că organele de conducere și control ale societății au fost alese în baza unei hotărâri din 6 iunie 2000, anulată prin hotărârea instanței, astfel că la momentul adoptării hotărârii AGEA din 23 ianuarie 2005, societatea nu avea organe de conducere, statutar alese. Astfel, în lipsa organelor de conducere a societății, pentru a evita dizolvarea societății acționarul SC R. SA, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 1517 C. civ. a convocat AGA pentru data de 21 ianuarie 2005, iar ulterior pentru 23 ianuarie 2005, convocatorul fiind publicat în condiții legale de publicitate.
La termenul de judecată din 3 mai 2005, SC R. SA, acționar al societății pârâte, a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul pârâtei, încuviințată în principiu la 4 mai 2005.
Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 2988 din 22 iunie 2005, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea hotărârilor AGEA a acționarilor SC R. S. SA din 23 ianuarie 2005 cu numărul 2, 9 și 11.
A respins acțiunea față de SC R. SA ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins și cererea de intervenție a acesteia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 117 a Legii nr. 31/1990, adunarea generală se convoacă de către administratorii societății, dispoziție cu caracter special în raport cu cele conținute de art. 1517 C. civ. aplicabil materiei societății civile și în lipsa unei autorizații speciale a instanței, acționarul neadministrator nu avea calitatea convocării adunării generale prin publicarea convocatorului în publicația "C.P."și nu acoperă cerința legală, prin stabilirea locației ședin ței AGEA din 23 ianuarie 2005 la sediul acționarului SC R. SA, cu care reclamanta se află într-un conflict judiciar prelungit în ani, încalcându-se dispozițiile art. 110 alin.(2) din Legea nr. 31/1990 care are în vedere asigurarea unei posibilități egale a acționarilor.
Asigurarea prezidiului adunării de un reprezentant al SC R. SA doamna M.N. a încălcat dispozițiile art. 129 din Legea nr. 31/1990, persoana desemnată neavând competența legitimă de a verifica valabilitatea constituirii adunării generale în funcție de dispozițiile statutare și lege.
în ceea ce privește numirea lichidatorului judiciar SC A.S. SRL de către acționarul SC R. SA , instanța a reținut că s-au încălcat dispozițiile art. 117alin.(7) din Legea nr. 31/1990, această problemă nefigurând pe ordin ea de zi a convocatorului ședin ței, fiind încălcat dreptul la vot al celorlalți acționari.
Pârâta SC R. S. SA a declarat apel, susținând că instanța de fond a făcut referire la texte normative străine speței și la argumente de interpretare inaplicabile pricinii.
Astfel, deși s-a reținut că la data convocării adunării generale din 31 ianuarie 2005 nu mai existau organe de conducere în funcție, instanța a considerat aplicabile dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990. Or, în situația de fapt dată, devin aplicabile prevederile legii generale civile respectiv, dispozițiile art. 1517 C. civ.
Apelanta a mai arătat că interesul convocării AGEA a fost de a salva societatea de pericolul de a fi dizolvată din cauză că aceasta nu avea organe de conducere.
De asemenea, convocatorul a fost publicat în C.N. iar nu în C.P., și instanța de fond nu a argumentat de ce această publicare nu corespunde cerințelor de publicitate.
Cu privire la locul ținerii AGEA, s-a considerat că motivarea instanței de fond nu reprezintă decât simple supoziții în absența unor probatorii adecvate, iar referitor la prezidarea acesteia, apelanta a susținut că în lipsa organelor de conducere, justificat, a fost prezidată de un reprezentant al acționarului prezent.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
în motivarea soluției, instanța de control judiciar a răspuns punctual fiecărei critici a SC R.S. SA., reținând că societatea comercială, deși prezintă unele asemănări cu societatea civilă, reglementate de Codul civil, se supune regulilor de drept comercial care sunt derogatorii de la dreptul comun.
în speță, dispozițiile art. 119 alin.( 3) din legea specială comercială care reglementează un caz asemănător îndrituiește acționarii unei societății comerciale să se adreseze instanței de judecată în vederea convocării adunării generale a acționarilor și să numească din tre acționari persoana care va prezida adunarea generală, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1517 C. civ., așa cum a reținut și instanța de fond.
Instanța de apel a invocat și dispozițiile art. 38 alin. (3) din actul constitutiv al SC S. SA, potrivit căruia dacă administratorii nu convoacă adunarea generală, acționarul interesat poate cere instanței judecătorești competente convocarea AGA și desemnarea acționarului care o va prezida.
Cât privește susținerea apelantei, în sensul că publicarea convocatorului s-a făcut în ziarul "C. N." și în "C.P." este contrazisă de actele depuse în probatoriu de către pârâta-apelantă.
S-a mai reținut că , justificat, instanța de fond a apreciat că locația statutară, respectiv sediul acționarului SC R. SA nu satisface cerințele legale, dat fiind conflictul judiciar între părți care ar fi fost de natură a obstrucționa asigurarea unui mediu egal privind exprimarea votului.
Pârâta SC R. SA a declarat recurs, criticile deciziei instanței de apel făcând referire la aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că adunarea generală a acționarilor din 23 ianuarie 2005 s-a făcut în condiții de legalitate, fără a exista o lacună a legii, ci există un izvor de drept material și anume art. 1517 pct. 1 C. civ. care este izvor de drept subsidiar pentru raportul juridic dedus judecății.
La aceeași dată a declarat recurs și pârâta SC R. S. SA, criticând soluția instanței de apel, invocând ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susținut că, în mod nejustificat, instanțele au avut ca argument analogia, când, în speță există un izvor de drept material și anume art. 1517 pct. 1 C. civ.
De asemenea, recurenta a mai susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât instanța de apel a refuzat să-i încuviințeze proba cu înscrisuri, respectiv să depună o copie lizibilă din pagina C. N., prin care s-a făcut convocarea.
Au fost încălcate și dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care sunt permisive, iar în condițiile în care sunt dispoziții diferite în actul constitutiv, se poate convoca adunarea generală a acționarilor și la o altă adresă.
S-a făcut o aplicare trunchiată a dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală putând fi condusă și de o persoană ce ține locul președin telui Consiliului de Administrație.
Cu privire la recursul SC R. SA, s-a reținut că aceasta nu a achitat taxa de timbru aferentă deși i s-a pus în vedere prin citația emisă cuantumul acesteia, respectiv 15,5 RON.
întrucât chestiunea timbrajului se analizează înaintea oricăror excepții și motive de casare, înalta Curte a dat eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și a anulat ca insuficient timbrat recursul acesteia.
Criticile recurentei SC R.S. SA au fost înlăturate, având în vedere că potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie: convocatorul va fi publicat în Monitorul Oficial al României și într-unul din tre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate, ședin ța adunării generale se ține la sediul societății , în lipsa unei prevederi contrare a actului constitutiv, conform art. 110 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
S-a reținut că există reglementări speciale în legea societăților comerciale, și numai în cazul în care legea cadru , legea specială nu prevede anumite situații se poate apela la reglementările Codului civil.
Deși instanța de fond a arătat că prin decizia Curții de Apel nr. 28/2004, irevocabilă, s-a constatat încetarea mandatului administratorilor și cenzorilor societății SC R. S. SA și, începând cu 22 ianuarie 2004, societatea pârâtă este lipsită de aceste organe, din relațiile date de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București rezultă că la 23 ianuarie 2005, data convocării AGA, societatea avea organe de conducere.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, în privința legitimității acționarului la procedura convocării adunării generale, sunt incidente dispozițiile art. 119 alin.(3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, lege comercială specială, prin care se reglementează situația care determină acționarii unei societății comerciale să se adreseze instanței de judecată în vederea convocării adunării generale a acționarilor și să numească, din tre acționari, persoana care va prezida adunarea generală.
în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1517 C. civ. care reglementează o cu totul altă situație, aplicabilă contractului de societate particulară, existând deosebiri esențiale între societatea comercială și cea civilă.
Așa cum a reținut și instanța de apel, societatea civilă nu se constituie în scopuri comerciale, ci în temeiul unui contract pur consensual, având un regim juridic diferit de raporturile comerciale.
Neprocedând conform reglementărilor din legea-cadru, adunarea generală convocată la 23 ianuarie 2005 este nelegală, instanțele făcând o corectă aplicațiune a dispozițiilor art. 119 alin.(3) din lege.
în lipsa unei autorizații speciale a instanței, acționarul neadministrator nu are calitatea convocării adunării generale.
Cu privire la critica asupra modului publicării convocatorului, nu se poate reține că instanța de apel i-a încălcat recurentei dreptul la apărare, din conținutul practicalei deciziei nr. 122 nerezultând că la 13 martie 2006 a solicitat proba cu înscrisuri, refuzată de instanță.
De altfel, chiar în procesul verbal al ședin ței AGA încheiat la 23 ianuarie 2005, se menționează expres faptul că a fost publicată convocarea în Monitorul Oficial al României și în ziarul "C. P." din 6 ianuarie 2005, iar extrasul depus în probațiune cuprinde mențiunea efectuată de recurentă. Pe de altă parte, instanțele inferioare au reținut că dispozițiile art.110 alin.(2) din Legea nr. 31/1990 sunt permisive, ședin țele adunării generale putând fi ținute și într-o altă locație decât sediul societății, numai că justificat s-a apreciat că în condițiile date, respectiv starea conflictuală din tre părți, cerințele legii, în sensul de a asigura posibilitatea egală a acționarilor de a participa la ședin ța convocată a fost încălcată.
Nu se poate reține interpretarea trunchiată a dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 31/1990, cu privire la persoana care va conduce adunarea generală, întrucât aceste dispoziții sunt imperative și de strictă aplicare, în speță ședin ța fiind convocată de persoane ce nu aveau calitatea să o facă.
în consecință, recursul declarat de pârâta SC R. S. SA București a fost respins ca nefondat.
| ← Suspendare provizorie a executării hotărârii . Condiţii | Cerere de completare a hotărârii pronunţată în apel,... → |
|---|
