ICCJ. Decizia nr. 245/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 245/2007
Dosar nr. 3292/59/2006
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 noiembrie 2006, dată în dosarul nr. 3292/2006 al Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, a fost respinsă cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., cerere formulată de recurenta pârâtă în acel dosar, SC V. SRL Timişoara, soluţionarea pe fond a recursului fiind amânată la 11 ianuarie 2007.
Instanţa investită cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., a apreciat că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale deoarece această instanţă s-a pronunţat prin decizii anterioare asupra neconstituţionalităţii acestui text legal în sensul respingerii ei, iar motivele invocate de recurenta pârâtă nu cuprind argumente de esenţă să ducă la admiterea excepţiei.
Împotriva acestei încheieri SC V. SRL a declarat recurs solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivele invocate de ea în susţinerea neconstituţionalităţii textului art. 306 C. proc. civ., fiind absolut noi.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta susţine că, potrivit dispoziţiilor art. 129 şi art. 126 alin. (2) din Constituţie exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile exercitării căilor de atac nu este însă absolută, limitele libertăţii de reglementare fiind determinate de obligativitatea respectării celorlalte principii şi norme privind drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate prin Constituţie.
În acest sens, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Legiuitorul are dreptul să impună anumite condiţii în exercitarea accesului liber la justiţie, fără însă a aceste condiţionări să aducă atingere dreptului sau să îl lipsească de efectivitate, după cum s-a stabilit şi în practica C.E.D.O.
În temeiul acestor considerente dispoziţiile art. 306 C. proc. civ., ce sancţionează cu nulitate absolută nemotivarea în termen a recursului, apare ca un formalism excesiv de rigid, de natură să afecteze grav accesul liber la justiţie.
Prin întâmpinare intimaţii L.L.D. şi L.C. au solicitat respingerea recursului deoarece soluţia instanţei de recurs, pe acest aspect, a fost corectă, Curtea Constituţională pronunţându-se în legătură cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., prin Decizia nr. 327 din 27 noiembrie 2001 şi Decizia nr. 352 din 2 mai 2006.
Recursul este nefondat.
Atât recurenta cât şi intimaţii fac confuzie în legătură cu incidentul procedural asupra căruia instanţa s-a pronunţat prin încheierea din 30 noiembrie 2006, în sensul că a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi nicidecum excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., soluţionarea acestei excepţii fiind în competenţa Curţii Constituţionale.
Motivul pentru care instanţa a respins sesizarea Curţii Constituţionale a fost acela că asupra neconstituţionalităţii acestui text legal, art. 306 C. proc. civ., s-au pronunţat mai multe decizii, soluţia fiind aceea de respingere a excepţiei.
Ori recurenta, prin criticile invocate în recurs, reia motivele invocate în susţinerea excepţiei şi nicidecum critici care să vizeze nelegalitatea soluţiei instanţei.
Deşi recurenta a susţinut că cele invocate de ea în susţinerea neconstituţionalităţii textului legal sunt motive noi, din considerentele deciziei nr. 352 din 2 mai 2006 a Curţii Constituţionale (M. Of. nr. 455/25.05. 2006 rezultă că aspectele invocate de recurentă în cauza de faţă, drept temei de neconstituţionalitate, au format deja obiectul examinării, cum corect a reţinut şi instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia.
În consecinţă, recursul este nefondat urmând a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V. SRL Timişoara împotriva încheierii din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, pronunţată în dosar nr. 3292/COM/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 240/2007. Comercial → |
|---|
