ICCJ. Decizia nr. 247/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 247/2007
Dosar nr. 9928/1/2006
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1939 din 31 mai 2006 pronunţată în dosar nr. 16966/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC O. SA Oradea şi pârâta SC L. SRL Oradea împotriva sentinţei nr. 5 din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că sunt nefondate criticile reclamantei privind încălcarea dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., deoarece nerespectarea unor prevederi convenţionale nu poate constitui motiv de anulare a hotărârii arbitrale. Textul legal are în vedere încălcarea normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispoziţiilor imperative ale legii spre deosebire de prevederile contractuale care sunt guvernate de principiul libertăţii de voinţă, interpretarea acestora nefiind supusă controlului judiciar pe calea acţiunii în anulare, astfel că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În privinţa recursului declarat de pârâta SC L. SRL Oradea, curtea a constatat că motivele vizează aspecte legate de aprecierea probelor care nu mai pot fi examinate în condiţiile abrogării art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea SC O. SA Oradea solicitând anularea deciziei şi în urma rejudecării recursului, admiterea acţiunii în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei se susţine că instanţa de recurs a omis să cerceteze toate motivele de casare invocate, pronunţând o hotărâre nelegală, prin aprecierea greşită a faptului că încălcarea clauzelor contractuale nu reprezintă şi o nerespectare a dispoziţiilor legale imperative prevăzute în art. 969 – art. 970 C. civ., aspecte ce trebuiau cercetate atât de instanţa de fond cât şi de cea de recurs.
Prin urmare, contrar concluziilor acestor instanţe, încălcarea legii de către intimată reprezintă şi o încălcare a ordinii publice şi a bunelor moravuri, situaţie în care se impune admiterea contestaţiei în anulare, deoarece instanţa de recurs trebuia să cerceteze toate motivele, chiar dacă acestea vizau şi aspecte de netemeinicie a soluţiilor pronunţate de instanţa arbitrală şi cea de fond.
Examinând contestaţia în anulare în raport de motivele invocate, curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Temeiul de drept al contestaţiei în anulare a fost indicat de către contestatoare ca fiind art. 318 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii legale hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea pricinii este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se urmăreşte desfiinţarea unei hotărâri pentru motivele de nelegalitate constând într-una din deficienţele prevăzute expres şi limitativ de art. 318 C. proc. civ.
Prevederile art. 318 C. proc. civ., vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor de interpretare a unor dispoziţii legale, pentru că în aceste din urmă situaţii s-ar deschide părţilor dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestaţia în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.
Motivele invocate de contestatoare nu se circumscriu dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât nu sunt greşeli materiale în sensul acestei norme, iar contestatoarea nu a indicat în mod expres un motiv de recurs care să nu fi fost cercetat de instanţa de recurs.
Din analiza considerentelor deciziei atacate, reiese că dimpotrivă instanţa de recurs a analizat în întregime motivele de recurs. De altfel, critica contestatoarei vizează tocmai modul în care au fost interpretate dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., situaţie ce nu poate fi însă încadrată în categoria erorilor materiale sau omisiunilor avute în vedere de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care, contestaţia în anulare fiind nefondată va fi respinsă ca atare.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată şi la plata sumei de 6.255,53 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC O. SA Oradea împotriva deciziei nr. 1939 din 31 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă contestatoarea SC O. SA Oradea la 6.255,53 lei cheltuieli de judecată către intimata SC L. SRL Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 259/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 246/2007. Comercial → |
|---|
