ICCJ. Decizia nr. 2666/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2666/2007
Dosar nr. 2975/45/2005
Şedinţa publică din 19 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1634 din 29 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă acţiunea promovată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău în contradictoriu cu SC A. SA Bârlad.
Prin Decizia comercială nr. 100 din 27 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, apelul declarat de reclamanta S.I.F. M. a fost respins, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că referitor la convocarea apelantei aceasta s-a făcut prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, deoarece acţiunile societăţii sunt nominative, astfel încât, în cauză, fiind aplicabile prevederile art. 117 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată a fost respectat termenul de 15 zile referitor la convocare. La data de 06 iunie 2003, prin raportul comisiei de cenzori ai societăţii a fost aprobată majorarea de capital, din această comisie de cenzori făcând parte şi C.V., salariat al apelantei, iar la data de 26 iulie 2003 a avut loc A.G.E.A. societăţii în cadrul căreia s-a discutat aceeaşi majorare. Având în vedere acest fapt, precum şi corespondenţa existentă între societăţi, care este anterioară adunării, apelantul a avut cunoştinţă de tot ceea ce urma să facă obiectul adunării din 22 noiembrie 2003.
Susţinerea acestuia potrivit căreia în convocare nu au fost menţionate explicit toate problemele care urmau să facă obiectul adunării sunt contrazise de însuşi textul convocării precum şi de conţinutul mandatului dat reprezentantului acesteia, aflat la dosarul cauzei. De altfel, prin adresele nr. 71/2003, 2879/2003 şi 5261/2003 reclamanta a fost înştiinţată că această A.G.E.A. va avea ca obiect, rediscutarea majorării de capital, fiindu-i acordată şi posibilitatea de a participa la majorarea capitalului social prin aporturi care să îi ofere posibilitatea păstrării procentului de acţiuni deţinut.
Cu privire la lipsa datei de referinţă, intimatul este o societate închisă, fără modificări în structura acţionariatului, iar legat de neacordarea dreptului de preferinţă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 213 din Legea nr. 31/1990.
Totodată, conform art. 216 acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere acţionarilor existenţi, iar operaţiunea de majorare fără acordarea dreptului de preferinţă este lovită de nulitate absolută, dar această prevedere nu poate fi analizată decât în întregul ei. Astfel, art. 208 din Legea nr. 31/1990 (213, după modificarea legii) prevede că majorarea capitalului poate avea loc, în bani sau cu aporturi în natură, prin subscripţie publică de valori mobiliare, conform OUG nr. 28/2002. Acest act normativ reglementează normele care guvernează societăţile constituite prin subscripţie publică, sau ceea ce se numesc societăţi deschise (art. 4 din ordonanţă) or, această majorare de capital nu s-a făcut prin ofertă publică şi pentru intimată era obligatoriu să procedeze la această majorare, potrivit contractului de privatizare.
Aportul în numerar de 508.660 lei ROL s-a depus numai pentru rotunjirea sumei adusă ca aport, pentru o mai bună diviziune a cifrei matematice.
În sprijinul celor susţinute vin şi dispoziţiile deciziei nr. 1445 din 03 mai 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care menţine soluţia dată în apel prin care a fost respinsă acţiunea promovată de S.I.F. M. SA Bacău privind anularea Hotărârii A.G.E.A. din 26 iulie 2003 privind majorarea de capital social, precum şi a actului adiţional la statutul şi contractul societăţii care pentru prezentul apel are caracterul de autoritate de lucru judecat pentru motivele de apel invocate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă că, hotărârea A.G.E.A. este nulă absolut, instanţa de apel ca şi cea de fond nesocotind dispoziţiile art. 117 alin. (2), (3), (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, Republicată, de ordine publică, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.
Sub acest aspect, a arătat că legea ca şi statutul societăţii în art. 13 prevăd condiţiile în care trebuie făcută convocarea adunării, nefiind posibilă dovada decât în limitele arătate, iar nerespectarea şi numai a uneia dintre condiţii este suficientă pentru a atrage operarea sancţiunii.
Referitor la majorarea capitalului social au fost încălcate dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 31/1990, Republicată neexistând o hotărâre de principiu prin care să se fi hotărât majorarea capitalului şi numirea unei comisii de experţi în vedere evaluării capitalului în natură, supraevaluat şi fără acordarea primei de emisiune, contrar dispoziţiile art. 205 şi 215 din Legea nr. 31/1990, Republicată coroborate cu Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1990.
Recursul este nefondat.
Recurenta invocă, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., fără a dezvolta criticile dar, prin raportare la dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că hotărârea instanţei de apel este motivată corespunzător, conţinând premisele de fapt şi de drept la care se referă art. 261 pct. 5 C. proc. civ., iar în privinţa art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu poate fi reţinut ca incident în cauză, instanţa nedenaturând înţelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii în sensul prevăzut de textul de lege.
În privinţa ultimului motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că hotărârea este legală.
Astfel, în cauză, fiind vorba de o societate la care toate acţiunile sunt nominative, convocarea s-a făcut în condiţiile art. 117 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, în vigoare la data adoptării hotărârii, legiuitorul prevăzând la acea dată prin derogare de la dispoziţiile art. 117 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege, convocarea prin scrisoare recomandată, cu titlu obligatoriu, în afara situaţiei când statutul o interzice, or, art. 13 din statutul la care face trimitere recurenta a fost adoptat anterior modificării legii încât nu se poate reţine că art. 13 din statut vizează tocmai această situaţie, iar excepţiile sunt de strictă interpretare.
Cât priveşte termenul de 15 zile, a fost respectat faţă de data de 4 noiembrie 2003 la care a fost expediată scrisoarea de convocare.
Pe de altă parte, referirea instanţei de apel şi la alte împrejurări de natură a confirma încă odată că au fost respectate întocmai cerinţele legii aplicabile, sub aceste aspecte, nu este de natură a afecta hotărârea de nelegalitate.
Cât priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa de apel a ignorat critica legată de cerinţa legii ca în convocator să fie menţionată explicit ordinea de zi, şi să cuprindă textul integral al modificării actului consfinţit, de asemenea, nu este fondată, verificarea legalităţii hotărârii instanţei de fond fiind realizată şi sub acest aspect, iar potrivit dovezilor de la dosar rezultă că în convocator s-au precizat explicit toate aspectele criticate, nefiind încălcate, deci, nici dispoziţiile art. 117 alin. (7) şi (8) din aceeaşi lege.
Referitor la majorarea capitalului social, recurenta nu face decât să reitereze criticile formulate prin cererea de chemare în judecată, fără a preciza în concret nelegalitatea hotărârii instanţei de apel din perspectiva interpretării şi aplicării legii în vigoare, fiind dovedit că majorarea capitalului social la care putea, de altfel, participa şi recurenta, a avut loc la o societate închisă, cu un acţionariat neschimbat, în executarea contractului de privatizare prin aport în natură, existând şi o aprobare a majorării, confirmată de o judecată anterioară.
Prin urmare, nici criticile legate de modul de evaluare a capitalului social şi neacordarea primei de emisie nu pot fi primite pentru argumentele reţinute justificat din punct de vedere legal, de către instanţa de apel încât, în baza art. 312 (1) şi (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 100 din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2663/2007. Comercial → |
|---|
