ICCJ. Decizia nr. 2986/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2986/2007
Dosar nr 3618/35/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 509/ COM din 5 iulie 2006 a Tribunalului Bihor – Oradea, secţia comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A.A.P. cu sediul în ORADEA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. BUCUREŞTI, s-a constatat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile de investiţii asumate la pct. 7.9 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 356 încheiat între părţi la 18 iunie 1998 şi pârâta A.V.A.S. a fost obligată să ridice gajul instituit asupra acestor acţiuni.
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra pachetului de 302,189 acţiuni AVOR (la A. Oradea) dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare şi s-a dispus reînscrierea acestuia la R. SA; s-a respins acţiunea formulată de A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva A.A.P. în dosarul conexat nr. 2566/COM/2006 al Tribunalului Bihor.
Apelul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins prin Decizia nr. 25 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, şi de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut în considerentele deciziei cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor invocată de pârâtă că aceasta a fost corect respinsă de instanţa de fond în temeiul art. 10 pct. 4 art. 12 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât locul executării obligaţiei coincide cu sediul reclamantei, care este localitatea Oradea.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii aceasta nu este întemeiată având în vedere dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi obiectul acţiunii constatarea existenţei dreptului de proprietate al reclamantei.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 7.9 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, în sensul că a efectuat investiţii în valoare de 1.132.418,2 Ron conform raportului de expertiză financiar contabilă şi cel al auditorului financiar.
Împotriva acestei decizii pârâta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, respectiv Tribunalul Bucureşti.
În subsidiar a cerut admiterea recursului astfel cum a fost formulat, admiterea apelului declarat de pârâtă, schimbarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond şi respingerea acţiunii reclamantei.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 301 pct. 3 C. proc. civ., că ambele instanţe au soluţionat în mod greşit excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor şi au considerat aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., întrucât în raport de obiectul acţiunii competenţa aparţine în raport de dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., instanţei de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
A invocat recurenta că în mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., deoarece reclamanta a pretins constatarea existenţei unei situaţii de fapt, respectiv realizarea integrală a obligaţiei privind efectuarea investiţiilor şi nu a unui drept aşa cum prevăd dispoziţiile legale menţionate.
Pe fondul litigiului s-a precizat că intimata-reclamantă nu a efectuat întregul volum de investiţii la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni pentru a fi aplicabile dispoziţiile prevăzute de OG nr. 25/2002. Că recurentă nu deţine un certificat semnat de cenzorii societăţii, firma specializată de audit emis conform art. 11 din OG nr. 25/2002 şi deci intimata nu poate beneficia de prevederile art. 261 din acelaşi act normativ.
Prin întâmpinare, intimata A.A.P. cu sediul în Oradea a solicitat respingerea recursului pârâtei întrucât ambele instanţe au aplicat în mod corect dispoziţiile legale şi a respins cele două excepţii.
Cu privire la fondul litigiului a făcut dovada că şi-a îndeplinit obligaţia privind efectuarea investiţiilor conform expertizei financiar-contabile, care a confirmat raportul auditorului financiar şi deci beneficiază de aplicarea dispoziţiilor art. 261 din OG nr. 25/2002
Recursul pârâtei nu este fondat.
Critica privind excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, nu poate fi primită întrucât fiind o excepţie relativă aceasta nu a fost invocată la prima zi de înfăţişare respectiv 9 noiembrie 2005 la instanţa de fond conform dispoziţiilor art. 136 C. proc. civ.
Excepţia a fost invocată de recurentă prin întâmpinarea depusă peste termenul prevăzut de dispoziţiile art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., aşa încât în mod legal a fost respinsă de ambele instanţe.
Nu este fondat nici motivul de recurs prin care se susţine excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamante.
Potrivit art. 111 C. proc. civ. „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
În speţă, intimata-reclamantă A.A.P. cu sediul în Oradea a solicitat prin acţiunea ce formează obiectul litigiului dedus judecăţii ca în contradictoriu cu A.V.A.S. BUCUREŞTI în baza art. 111 C. proc. civ., să se constate dreptul de proprietate al acesteia asupra pachetului de 302.189 acţiuni AVOR (la A. Oradea), drept de proprietate existent în urma contractului de vânzare-cumpărare acţiuni 356/1998 încheiat cu pârâta.
A pretins în celelalte două capete de cerere, să se constate că şi-a îndeplinit obligaţia privind efectuarea investiţiilor asumate şi ca o consecinţă, A.V.A.S. să fie obligată să ridice gajul instituit asupra acţiunilor şi să se dispună reînscrierea dreptului său de proprietate asupra acţiunilor la R. SA.
În raport de obiectul acţiunii formulată de reclamantă în mod corect ambele instanţe au respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de recurentă, întrucât reclamanta a solicitat prin capătul de cerere principal constatarea existenţei dreptului său de proprietate şi nu a unei situaţii de fapt, aşa cum a susţinut recurenta.
Nu sunt întemeiate nici criticile în ceea ce priveşte fondul litigiului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 356 din 18 iunie 1998 F.P.S. a vândut A.S.P. din cadrul SC A. SA ORADEA un număr de 302.189 acţiuni, reprezentând 66,23 % din valoarea capitalului social subscris al societăţii.
Intimata-reclamantă a achitat integral, preţul acţiunilor conform ordinelor de plată depuse la dosar şi clauzei stipulate la pct. 2 din convenţia părţilor, aşa încât a devenit proprietara acestora şi a fost înscrisă în registrul de evidenţă al acţionarilor de la R. SA.
Pe de altă parte, intimata – reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile asumate la pct. 7.9 din contract privind efectuarea investiţiilor aşa cum rezultă din certificatul transmis pârâtei la 27 octombrie 2005 conform art. 11 alin. (1) din OG nr. 25/2002 şi Raportul de audit care a constatat realizarea investiţiilor.
Susţinerile recurentei că reclamanta nu deţine un certificat semnat de cenzorii societăţii, firma specializată de audit emis în condiţiile art. 11 din OG nr. 25/2002, nu au suport probator cât timp, din actele dosarului rezultă că expertiza a fost întocmită de un expert contabil care are şi calitatea de auditor financiar şi a confirmat efectuarea investiţiilor în perioada 1998 - 2004.
Faţă de cele reţinute, în mod corect ambele instanţe au reţinut aplicarea prevederilor art. 261 din Ordonanţa nr. 25/2002 conform cărora dacă se constată realizarea în cuantum valoric a angajamentului investiţional chiar după scadenţă, iar realizarea a fost garantată prin constituirea unor garanţii, Autoritatea nu va proceda la executarea acestora.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCURESTI împotriva deciziei nr. 25/ C din 20 martie 2007-A a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 5 octombrie 2007.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3877/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2666/2007. Comercial → |
|---|
