ICCJ. Decizia nr. 292/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 292/2007
Dosar nr. 347/1/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC T.C. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC C.M.C. D.F. SA, solicitând rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de active, A.M.", repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin cererea reconvenţională, a solicitat obligarea reclamantei să predea terenul şi construcţiile cumpărate sub sancţiunea daunelor cominatorii.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă 679/ Com din 24 februarie 2005, a respins acţiunea principală, a admis în parte cererea reconvenţională obligând pe reclamantă să predea imobilul A.M. şi să încheie proces-verbal de predare-primire şi a respins cererea pentru acordarea daunelor cominatorii.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, prin contractul de vânzare - cumpărare, părţile au consimţit ca plata preţului să se efectueze prin avansul de 10 % şi 2 rate, obligaţia de plată fiind executată prin oferta reală urmată de consemnaţiune. În privinţa cererii reconvenţionale, vânzătorul e obligat de prevederile legale (art. 1313 C. civ.) să predea lucrul vândut iar notificarea remisă are mai degrabă caracterul unei intenţii de reziliere a contractului.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă 295/ Com din 24 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei considerând că obligaţia de plată a fost îndeplinită prin achitarea avansului şi notificarea în vederea ridicării filei C.E.C. incluzând rata II şi III, rezoluţiunea contractului fiind sancţiunea aplicată de instanţă pentru neexecutarea culpabilă a contractului. Pe de altă parte, obligaţia reclamantei de predare a lucrului vândut la momentul perfectării contractului nu s-a realizat.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta SC T.C. SA a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că pârâta nu a îndeplinit obligaţia de plată a preţului lucrului vândut, propunerea cesiunii de creanţă fiind respinsă de consiliul de administraţie. În privinţa predării lucrului, recurenta susţine că nu a fost în culpă întrucât noul sediu al pârâtei i-a fost comunicat abia la 28 septembrie 2004.
Consemnarea la dispoziţia executorului judecătoresc a C.E.C. - urilor avalizate de B.P. SA nu reprezintă consemnarea unor sume de bani ci numai a unor instrumente de plată pentru care nu s-a făcut dovada provizionului. În acelaşi timp C.E.C. urile nu erau scadente, iar suma nu era certă şi nu acoperea în totalitate preţul stabilit.
Neexecutarea contractului s-a datorat culpei pârâtei care nu a respectat condiţiile art. 1362 C. civ., situaţie în care vânzătorul nu era obligat să predea bunul.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat, la 9 octombrie 2003, părţile au convenit transmiterea dreptului de proprietate a imobilului, autocoloană marfă" din municipiul Constanţa pentru preţul de 2.147.100.000 lei la care se adaugă TVA, preţ ce se va achita în 3 tranşe, ultima fiind scadentă la 30 martie 2004 (art. 4 şi 5 din contract). Contractul a prevăzut o clauză penală la art. 9 şi pact comisoriu de gradul IV la art. 10, fără însă a fi stipulat un termen de predare a lucrului vândut.
Avansul în sumă de 2.14.710.000 lei, a fost completat de pârâtă cu fila C.E.C. scadentă la 5 ianuarie 2005, avalizată de B.P. SA şi pusă la dispoziţia reclamantei, prin executorul judecătoresc, pentru suma de 1.935.000.000 lei, stabilită prin art. 5 din contract.
Termenul ca modalitate a actului juridic astfel cum a fost prevăzut în contract, amâna numai executarea obligaţiei de plată a unei părţi din preţul lucrului vândut, fără însă a afecta şi obligaţia vânzătorului de predare.
Dispoziţiile art. 1362 C. civ., prevăd într-adevăr simultaneitatea obligaţiilor părţilor, numai în situaţia în care actul nu e afectat de condiţie sau termen. Astfel, vânzătorul este obligat să pună la dispoziţia cumpărătorului lucrul vândut chiar în momentul încheierii acordului de voinţă (art. 1314 – art. 1334 C. civ.) dacă nu a fost prevăzută o modalitate a actului juridic. Acesta nu mai poate invoca neîndeplinirea la termen a obligaţiei cumpărătorului, cât timp propria obligaţie de predare a lucrului nu a îndeplinit-o.
Prevederile contractului stabileau plata de către cumpărător a unui avans în sumă de 214.710.000 lei, achitată de acesta şi a două rate, însumând 1.932.390.000 lei, pusă la dispoziţia vânzătorului prin fila C.E.C. avalizată de B.P. SA.
Instanţele de fond au apreciat judicios că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a rezoluţiunii judiciare întrucât reclamanta nu a respectat obligaţia prioritară de predare a imobilului, la momentul încheierii contractului.
Art. 6 din contract, stipula răspunderea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor, constând în plata unor daune moratorii sau daune interese, aşa încât derogând de la dispoziţiile art. 1365 C. civ., părţile au înţeles aplicarea altor sancţiuni decât rezoluţiunea contractului pentru neexecutare.
Pe de altă parte C.E.C.-ul reprezintă un titlu de credit pentru exercitarea drepturilor literale şi autonome menţionate în el.
Avalizând acest titlu nominativ, B.P. SA nu a făcut decât să garanteze plata, scadentă la 5 ianuarie 2005, aşa încât suspiciunea existenţei C.E.C.-ului fără acoperire este înlăturată.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 295/ Com din 24 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.C. SA Constanţa împotriva deciziei nr. 295/ COM din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 302/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 232/2007. Comercial → |
|---|
