ICCJ. Decizia nr. 316/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 316/2007
Dosar nr. 3081/1/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1110/2002 al Tribunalului Sibiu, reclamanta SC CO.F.I.E. SRL Cisnădie a chemat în judecată pe pârâta SC D.S. SRL Sibiu pentru ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 2.324.318.388 lei cu titlu de lipsă de folosinţă, TVA şi diferenţă inflaţie pentru spaţiile ocupate de pârâtă.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 4577 din 11 noiembrie 2003, a respins, ca nefondate, acţiunea reclamantei şi cererea reconvenţională a pârâtei.
Au declarat apel împotriva sentinţei de mai sus, atât reclamanta cât şi pârâta.
Fiind investită cu judecarea apelurilor, urmare strămutării judecării lor de la Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat Decizia nr. 143 din 17 iunie 2004 prin care a admis recursul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa instanţei de fond şi admiţând acţiunea reclamantei a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.800.295.157 lei reprezentând contravaloare lipsă de spaţiu, cu cheltuieli de judecată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, prin aceeaşi hotărâre apelul pârâtei reconvenţionale.
Pârâta SC D.S. SRL Sibiu, a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, care, analizat prin prisma motivelor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 4190 din 21 septembrie 2005.
Instanţa de recurs a reţinut la pronunţarea acestei hotărâri că Decizia recurată nu a contravenit exigenţelor legii, nu a dat o greşită interpretare actelor prezentate în cauză şi nu a omis să se pronunţe asupra vreunui mijloc de apărare sau dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri SC D.S. SRL Sibiu a formulat contestaţie în anulare întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs a omis, din greşeală să cerceteze şi să se pronunţe cu privire la două motive de recurs, respectiv a omis să analizeze probaţiunea care antrena răspunderea civilă delictuală a intimatei şi nu a analizat unele probe administrate care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul unor erori materiale evidente (art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.).
Evocarea art. 318 alin. (1) teza II C. proc. civ., referitoare la omisiunea, din greşeală de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau casare cu ocazia judecării recursului, nu are incidenţă în prezenta contestaţie în anulare.
În cauză Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat recursul pârâtei prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a constatat legal că pct. 11 al aceluiaşi articol, a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000 astfel că acest motiv de recurs nu mai putea fi cercetat.
S-a pronunţat corect Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs cu privire la dispoziţiile legale care antrenau răspunderea civilă delictuală a intimatei, reţinând că sunt îndeplinite toate condiţiile privind existenţa faptei, prejudiciul, vinovăţia şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciul produs.
Cum scopul căii extraordinare de atac exercitată prin contestaţia în anulare nu este acela al rejudecării recursului pentru motive de netemeinicie, ci a retractării hotărârii irevocabile pentru motivele strict determinate de textele de lege menţionate, se va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare în temeiul art. 320 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC D.S. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 4190 din 21 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 365/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 313/2007. Comercial → |
|---|
