ICCJ. Decizia nr. 367/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 367/2007
Dosar nr. 676/1/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 ianuarie 2005, reclamanta SC P. SRL Baia – Marea a chemat în judecată pe pârâtele F. K.F.T. şi H. K.F.T. UNGARIA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună excluderea celor două asociate cu toate consecinţele legale ce decurg din aceasta.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că pârâta F. K.F.T. a devenit asociat la SC P. prin fuziunea fostului asociat T. K.F.T. cu F. K.F.T. Prin această fuziune noul asociat execută activitate concurenţă, astfel s-au încălcat dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 31/1990.
Ambele societăţi sunt reprezentate de M.L., care nu a respectat nici convenţia de colaborare din 16 iunie 1995 care exclude activităţi concurente între asociaţi.
Prin sentinţa nr. 441 din 11 aprilie 2005, Tribunalul Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca nefondată, cât şi cererea reconvenţională a pârâtelor cu acelaşi obiect.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că excluderea dintr-o societate a asociaţilor este prevăzută în art. 217 din Legea nr. 31/1990 doar pentru cauzele limitativ enumerate şi nici una din părţi nu a dovedit în sarcina celeilalte desfăşurarea, în concret, a unor activităţi care să ducă la excludere.
Astfel, reclamanta nici nu a menţionat domeniul de activitate concurent desfăşurat de cele două pârâte, iar între asociaţii reclamantei a existat o convenţie încheiată în anul 1995 care prevedeau obligaţiile acestora de a nu încuraja desfăşurarea unor activităţi care corespund cu obiectul de activitate al firmei SC I. şi SC P. SRL.
Nici în această convenţie de colaborare nu se specifică activităţile, în mod concret, iar convenţia a fost reziliată de comun acord în 28 ianuarie 2002.
Este adevărat că în actul constitutiv al SC E. SRL şi SC P.G. SA apar la obiectul de activitate aceleaşi activităţi ca ale reclamantei, în principal fabricarea tuburilor din material plastic şi comerţ cu ridicata cu tuburi plastice şi metalice, dar acestea apar printre alte activităţi, fără a se preciza obiectul principal de activitate şi fără să se dovedească desfăşurarea acestor activităţi.
S-a mai arătat că între părţi există neînţelegeri legate de conducerea şi administrarea firmei reclamante care au condus la numeroase litigii, în schimb prin argumentele folosite şi actele depuse de pârâte nu se poate susţine că asociatul G.I. ar fi comis fraude şi ar fi folosit creditele societăţii în interesul celor două societăţi în care este asociat, astfel încât atât acţiunea principală şi cererea reconvenţională au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei sentinţe au promovat apel pârâtele apreciind nelegala respingere a cererii reconvenţionale, considerând că în mod greşit instanţa nu a luat în considerare probele care au făcut dovada că asociatul s-a folosit de calitatea de administrator al societăţii şi a formulat acţiunea de excludere în numele acesteia împotriva pârâtelor, când în realitate trebuia admisă cererea reconvenţională şi exclus asociatul conform art. 217 alin. (1) pct. d din Legea nr. 31/1990, întrucât după anul 1993 când a fost înfiinţată SC P. SRL asociatul acesteia a înfiinţat altă societate cu acelaşi obiect de activitate, având interese şi în alte 4 societăţi.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 303 din 21 noiembrie 2005, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată, fost art. 217 alin. (1) lit. d), poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată, asociatul administrator care comite frauda în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială ori de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Rezultă din conţinutul textului legal citat, că doar în condiţiile în care asociatul administrator desfăşoară activităţi care se încadrează în categoria celor care prejudiciază societatea ori se serveşte de semnătura socială ori de capitalul social al societăţii respective pentru sine ori pentru altul, poate fi exclus.
Cum potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o afirmaţie înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, instanţa de apel a considerat legală soluţia criticată.
Cu petiţia înregistrată, la data de 27 decembrie 2005, pârâtele-reclamante au declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile făcând referire la aspecte de netemeinicie fără să indice vreun temei legal.
Astfel, se susţine că din probele dosarului, inclusiv expertiza extrajudiciară s-a făcut dovada că asociatul G.I. şi-a atribuit singur, în repetate rânduri calitatea de administrator, director adjunct, director executiv şi s-a semnat în această calitate, în numele societăţii.
Se mai susţine că pe parcursul anilor, acesta a prejudiciat grav societatea, prin blocarea plăţii dividendelor, înfiinţarea cu membrii familiei a unor societăţi cu acelaşi obiect de activitate folosirea spaţiilor pentru aceste societăţi.
La data de 17 septembrie 2006, intimata SC P. SRL a depus o cerere prin care solicită să se ia act de renunţarea la judecată a recursului depunând spre dovadă o cerere semnată de reprezentantul societăţilor M.S.
Ulterior, la data de 12 octombrie, societăţile recurente arată că SC F. K.F.T. şi-a încetat activitatea pe teritoriul României, părţile sociale care le avea în SC P. SRL fiind absorbite prin fuziune de SC H. K.F.T. în condiţiile art. 250 din Legea nr. 31/1990.
Întrucât părţile nu au făcut dovada în condiţiile art. 246 C. proc. civ., renunţarea la judecată, şi nici îndeplinirea condiţiilor art. 250 din Legea nr. 31/1990 s-a trecut la judecarea recursului care s-a apreciat ca nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Din economia textului precitat rezultă că recursul prin modificările intervenite este o cale extraordinară de atac care poate examina o hotărâre numai asupra legalităţii acesteia.
Criticile formulate, fac referire la modul de interpretare a probelor administrate fără să indice ce norme legale au fost încălcate, aspectele de netemeinicie fiind atributul exclusiv al instanţei de apel dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de atac.
Faţă de cele arătate, având în vedere că instanţa de apel a reţinut că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, iar în recurs nu s-a demonstrat interpretarea greşită sau încălcarea acestei norme legale, în considerarea art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele SC F. K.F.T. UNGARIA şi SC H. K.F.T. UNGARIA împotriva deciziei nr. 303 din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 371/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 365/2007. Comercial → |
|---|
