ICCJ. Decizia nr. 1097/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1097/2008
Dosar nr. 518/100/2007
Şedinţa publică de la 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Primind spre soluţionare, prin declinare de competenţă de la Judecătoria Baia Mare, acţiunea promovată de reclamanta SC M. SRL Baia Mare împotriva pârâtei SC C.N.M.P.N.R. SA Baia Mare, având ca obiect obligaţia de a face, Tribunalul Maramureş a pronunţat sentinţa nr. 1478 din 7 mai 2007 prin care a admis acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei de a încheia în forma prevăzută de lege contractul de vânzare-cumpărare pentru clădirea cu anexe şi teren în suprafaţă de 6.414 mp situate în Baia Mare, jud. Maramureş.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că pentru imobilul ce a făcut obiectul acţiunii, între părţile în proces s-a încheiat în anul 2005 un contract de închiriere, că în acest imobil cu destinaţie de cantină, reclamanta a investit 131.540 lei, iar Consiliul de Administraţie al pârâtei a aprobat deja prin două hotărâri din 28 februarie 2006 respectiv din 17 ianuarie 2007 ca acest activ să fie vândut pârâtei.
Pârâta a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond susţinând că instanţa de fond prin obligarea sa la încheierea unui contract în formă autentică a intervenit în relaţiile contractuale ale părţilor încălcând astfel principiile dreptului de proprietate.
Prin Decizia civilă nr. 197/2007 din 1 octombrie 1007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond şi a respins acţiunea reclamantei.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că s-a impus în mod greşit prin hotărâre judecătorească efectuarea vânzării autentice cerută de reclamantă cu ignorarea voinţei statului.
Statul ca acţionar majoritar nu s-a manifestat cu respectarea prevederilor şi condiţiilor legale impuse de situaţia juridică a companiei naţionale în cauză.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta SC A.M. SRL Baia Mare a declarat recurs solicitând modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
Recurenta a invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de apel a dat o interpretare greşită textului art. 27 pct. 1 şi 2 din O.G. nr. 88/1997 actualizată, privind privatizarea societăţilor comerciale.
Recurenta a susţinut de asemenea că nici o reglementare legală nu exclude dreptul său de a i se vinde clădirea şi terenul aferent pe care le-a deţinut cu contract de închiriere, iar motivarea hotărârii recurate are caracter subiectiv şi nelegal.
Recursul reclamantei este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri pentru motive de nelegalitate se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În motivarea hotărârii recurate, pentru compania pârâtă s-a instituit procedura de administraţie specială şi de supraveghere financiară în perioada de privatizare, situaţie în care sunt incidente reglementările legale cuprinse în O.U.G. nr. 88/1977 şi ale Legii nr. 137/2002.
S-a prevăzut la art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 modalitatea în care se poate face vânzarea către societăţile comerciale sau regiile autonome care au în derulare contracte de închiriere, dar, la alin. (2) al acestui text este statuat principiul că vânzarea respectivă se desfăşoară cu acordul instituţiei publice implicate.
În faţa acestei reglementări restrictive, cum corect a reţinut şi instanţa de apel, aplicarea exclusivă de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii a excedat cadrului legal concret menţionat la alineatul precedent, încât impunerea prin hotărâre judecătorească a obligaţiei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică cu ignorarea voinţei statului ca acţionar majoritar, se impunea a nu fi menţinută astfel că schimbarea în tot a hotărârii instanţei de fond, cu respingerea acţiunii reclamantei era singura variantă de aplicare corectă a legii.
Rezultă aşadar că recursul reclamantei este nefondat şi în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.M. SRL Baia Mare împotriva Deciziei civile nr. 197/2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1096/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1100/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
