ICCJ. Decizia nr. 3735/2008. Comercial. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3735/2008
Dosar nr. 1952/111/2007
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1217/Com din 26 septembrie 2007, Tribunalul Bihor, secţia comercială, a respins cererea formulată de reclamanta B.C.C.C. Bucureşti - prin Agenţia Oradea, prin care aceasta a solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută a actului intitulat „cerere de cumpărare”.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care prin Decizia nr. 7/C/A din 29 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei B.C.C.C. Bucureşti - prin Agenţia Oradea.
Împotriva sus menţionatei decizii, la data de 25 martie 2008, a declarat recurs reclamanta, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., desfiinţarea deciziei recurate şi constatarea nulităţii înscrisului intitulat „cerere de cumpărare”.
Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepţia tardivităţii declarării recursului, constată următoarele:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel (…)”, rezultând astfel că pentru exerciţiul căii de atac extraordinare a recursului, legiuitorul a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptăţită se poate adresa instanţei.
Totodată, potrivit art. 129 C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, iar potrivit art. 103 acelaşi cod, neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Faţă de dispoziţiile sus citate, se constată că decizia recurată a fost comunicată la data de 27 februarie 2008, conform dovezii aflată la fila 23 dosar apel, iar recursul a fost declarat la 25 martie 2008, cu depăşirea intervalului de timp prevăzut de lege.
Având în vedere că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale au ca scop asigurarea disciplinei procesuale prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor, Înalta Curte constată că recursul reclamantei B.C.C.C. Bucureşti - prin Agenţia Oradea nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ. şi că partea nu a făcut dovada că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a declara recursul, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor legale sus citate şi va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta B.C.C.C. Bucureşti - prin Agenţia Oradea, împotriva Deciziei nr. 7/C/2008-A din 29 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3733/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1120/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
