ICCJ. Decizia nr. 1149/2008. Comercial. 2.187.000.000 lei- redeventa 1.812.631.873 lei- penalitati. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1149/2008
Dosar nr. 30561/1/2004
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 12219 din 8 octombrie 2003 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.D.S. cu sediul social în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC H. SA Feteşti cu sediul social în Feteşti judeţul Ialomiţa.
Instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2003 reclamanta A.D.S. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.125.953.045 lei, din care 2.187.070.060 lei reprezentând redevenţă neachitată şi 1.810.631.873 lei penalităţi, precum şi plata penalităţilor în continuare până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a fost încheiat între părţi contractul de concesiune din 22 aprilie 2000 având ca obiect exploatarea unui teren agricol de 1.523,5 hectare, iar pârâta s-a obligat să achite o redevenţă reprezentând 520 kg grâu S.T.A.S. 813/68/ha pe care însă nu a achitat-o, calculându-se penalităţi.
S-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada celor afirmate conform art. 1169 C. civ. în sensul stabilirii cuantumului pretenţiilor şi al penalităţilor, tabelul depus de reclamant emanând de la el, fără a se ataşa un act oficial de la o instituţie abilitată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 282 din 10 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 12219 din 8 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13302/2003.
Pentru a decide astfel, prin încheierea de şedinţă de la 8 aprilie 2004, instanţa de apel a admis apelantei reclamante proba cu înscrisuri, în cadrul căreia aceasta urma să depună relaţii privind cotaţia grâului la Bursa din Londra. Această probă nu a fost produsă, deşi potrivit art. 4.1 din contractul de concesiune redevenţa este echivalentul în lei a cantităţii de 520 Kg grâu S.T.A.S./ha anual după cotaţia bursieră la momentul plăţii.
Însăşi apelanta a susţinut că preţul grâului luat în calcul la data scadentă de plată a redevenţei s-a stabilit după cotaţia grâului la vedere, de la Bursa Internaţională de Tranzacţii Financiare Futures şi Opţiuni Life de la Londra.
Apelanta nu a făcut dovada stabilirii cuantumului pretenţiilor.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 282 din 10 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.D.S. Bucureşti, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtei SC H. SA Feteşti la plata sumei restante datorate, în valoare de 4.125.953.045 lei, cu titlu de redevenţă, T.V.A., penalităţi aferente conform art. 5.2 din contract precum şi penalităţi actualizate până la data stingerii debitului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că instanţa de apel nu a ţinut cont de probatoriul administrat în cauză şi nu s-a pronunţat asupra probei cu expertiză contabilă, solicitată prin cererea de apel.
Înalta Curte, analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă şi examinând cauza sub toate aspectele, constată că decizia atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând a fi menţinută, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Este de necontestat că la data de 22 aprilie 2000 s-a încheiat contractul de concesiune nr. 189 între A.D.S., în calitatea de concedent şi SC H. SA în calitatea de concesionar pentru exploatarea terenului agricol în suprafaţă de 1.523,5 ha situat în perimetrul localităţilor Feteşti - Bărăganu judeţul Ialomiţa.
Aşa cum a fost stipulat la art. 4.1 din contract, concesionarul s-a obligat la plata redevenţei reprezentând echivalentul în lei a 520 kg grâu S.T.A.S. 813/68/ha anual pentru terenul arabil, la preţul stabilit după cotaţia bursieră la momentul plăţii.
Reclamanta a arătat că în condiţiile în care B.R.M. nu tranzacţionează grâu, singura bursă în funcţie de care se poate calcula redevenţa este Bursa de la Londra, iar informaţiile privind-o pe aceasta pot fi cunoscute prin accesarea adresei de internet w.w.w.life.com.
De remarcat că prin adresa din 18 aprilie 2003 a B.R.M. s-a comunicat A.D.S. că în perioada solicitată de reclamantă, respectiv 2001-2002, nu s-a tranzacţionat grâu la B.R.M., astfel că nu există cotaţii pentru grâu.
Nu poate fi primită critica recurentei, conform căreia, deşi prin cererea de apel s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile, instanţa nu s-a pronunţat asupra ei şi nici nu a dispus administrarea acestei probe.
Din conţinutul încheierii de şedinţă de la 8 aprilie 2004, rezultă că apelanta A.D.S., prin consilier juridic, a solicitat numai proba cu înscrisuri, care a şi fost admisă. În faza procesuală a apelului, reclamanta nu a susţinut motivat şi nici nu a indicat care sunt obiectivele expertizei contabile.
Conform dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, dar mai ales obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările. Rolul activ al instanţei nu are semnificaţia ca aceasta să se substituie uneia din părţi, în măsura în care procesul civil este guvernat în esenţă de principiul disponibilităţii.
Prin încheierea dată în şedinţă publică de la 26 noiembrie 2004, instanţa de recurs a suspendat judecata recursului, constatând că împotriva debitoarei SC H. SA Feteşti s-a deschis procedura de reorganizare şi faliment, fiind desemnat ca administrator judiciar SC R.V.A. SA Bucureşti, împrejurarea atestată de sentinţa comercială nr. 517/F din 28 mai 2004 a Tribunalului Ialomiţa - Judecător Sindic.
Conform încheierii din 13 decembrie 2007 a fost repusă cauza pe rol, avându-se în vedere că prin sentinţa comercială nr. 188/F din 9 martie 2007 Tribunalul Ialomiţa Judecătorul Sindic în baza art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa a dispus încheierea procedurii de faliment privind pe debitoarea SC H. SA Feteşti, radierea debitoarei din evidenţele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi descărcarea lichidatorului de orice îndatorire şi responsabilitate cu privire la procedură.
Reclamanta nu a reuşit să-şi probeze pretenţiile sale, în condiţiile art. 1169 C. civ., care prevede că cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 282 din 10 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă impusă de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 282 din 10 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1122/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1157/2008. SECȚIA COMERCIALĂ. Constatare... → |
|---|
