ICCJ. Decizia nr. 1157/2008. SECȚIA COMERCIALĂ. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1157/2008
Dosar nr. 4239/62/2006
Ședința publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele,
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 463/C din 12 februarie 2007 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC D.I.G. SRL cu sediul social în municipiul Braşov judeţul Braşov în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL cu sediul social în municipiul Braşov judeţul Braşov.
De asemenea a mai fost respinsă şi cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, modificată la data de 28 septembrie 2006 a solicitat constatarea nulităţii absolute a încheierii de autentificare din 13 iunie 2006 întocmită de B.N.P., P.Ş., precum şi constatarea caducităţii contractului de antrepriză din 13 iunie 2000, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a pretins că, în conformitate cu art. 65 din Legea nr. 36/1995, încheierea de autentificare a unui înscris, trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii şi numărul anexelor, ori schiţa anexă la art. 49, parte integrantă a contractului, nu este menţionată în încheiere. În completarea la petitul doi al acţiunii, se mai arată că reclamanta a fost în imposibilitatea de a executa contractul datorită intervenţiei forţei majore.
În principal, s-a apreciat că evenimentul imitent invocat de reclamantă, respectiv notarea la 5 mai 2000 în C.F. a unui proces nu se încadrează în noţiunea de forţă majoră astfel cum este definită în accepţiunea clasică.
Mai mult, notarea în cartea funciară a procesului la data de 5 mai 2000 nu are caracterul de eveniment viitor încheierii contractului de antrepriză, care s-a perfectat la o dată ulterioară, respectiv 13 iunie 2000.
Nemulţumirile reclamantei sunt determinate, aşa cum rezultă şi din precizările acţiunii, de onerozitatea prea mare a propriilor prestaţii intervenite ca urmare a procesului inflaţionist.
O asemenea situaţie vizează intervenţia impreviziunii şi care presupune o readoptare a clauzelor contractuale pe cale amiabilă de către părţi ori prin intermediul justiţiei, exclus însă a conduce la caducitatea contractului.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 93/A din 15 iunie 2007 a respins apelul declarat de reclamanta SC D.I.G. SRL Braşov împotriva sentinţei civile nr. 463/C din 12 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială de contencios administrativ, prin preluarea, în esenţă, a argumentelor reţinute de prima instanţă.
Împotriva Deciziei nr. 93/A din 15 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta SC D.I.G. SRL, care în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi în consecinţă admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, iar ulterior modificată şi precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că instanţa nu a analizat cu maximum de exigenţă susţinerile reclamantei, nici probele cauzei, având o reprezentare greşită şi asupra obiectului acţiunii deduse judecăţii.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii, apare fără echivoc că reclamanta SC D.I. SRL, la primul capăt de cerere a solicitat constatarea nulităţii absolute a încheierii de autentificare din 13 iunie 2000 întocmită de B.N.P., P.Ş. iar la al doilea capăt de cerere constatarea caducităţii contractului de antrepriză din 13 iunie 2000.
În motivarea constatării caducităţii contractului de antrepriză din 13 iunie 2000, reclamanta a expus că a fost în imposibilitatea de a executa contractul datorită intervenţiei forţei majore, care a împiedicat-o să obţină autorizaţia de construcţie.
Tot reclamanta a explicat, în viziunea sa, cazul de forţă majoră, prin aceea că la data de 5 mai 2000 s-a notat în cartea funciară un proces între aceasta şi SC Z.I.S. SRL, iar ulterior a fost obţinută şi autorizaţia de construcţie eliberată de Primăria Braşov din 1 iunie 2005.
Nu poate fi primită critica recurentei conform căreia nu au fost analizate toate apărările sale, înscrisurile depuse precum şi o apreciere neconformă cu obiectul acţiunii deduse judecăţii.
Astfel, întreaga soluţionare a cauzei a avut ca prioritate examinarea completă a documentaţiei existente, cu raportare la contractul de antrepriză autentificat din 13 iunie 2000 la B.N.P., P.Ş. din Braşov.
Prin acest contract încheiat între SC A.I. SRL în calitatea de antreprenor şi SC S. SRL în calitatea de beneficiar, au fost stabilite cu rigurozitate obiectul, termenul, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, preţul, condiţiile de întrerupere şi de reziliere, precum şi posibilitatea de soluţionare a unor eventuale litigii.
La art. 35 şi 36 din contract, de comun acord părţile au prevăzut că întreruperea lucrărilor de către antreprenor este motivată numai de existenţa unui caz de forţă majoră şi de existenţa unor situaţii care fac imposibilă continuarea lucrărilor (procese, interdicţii de construire, etc,). A fost definită în acest context şi forţa majoră, care poate fi asimilată cu seisme, incendii, inundaţii, temperaturi scăzute sau orice alte cauze independente de voinţa antreprenorului.
Aşa cum recunoaşte chiar reclamanta în considerentele cererii de chemare în judecată, s-a încercat o înţelegere amiabilă cu pârâta, în scopul de a da eficacitate contractului, deoarece în realitate, conform notificărilor făcute, inflaţia a fost galopantă, preţul materialelor de construcţii şi al manoperei a crescut progresiv, toate acestea în absenţa unei culpe.
Corect instanţa de apel a stabilit că în privinţa caducităţii contractului, apreciată ca o cauză de ineficacitate a actului juridic, nu sunt îndeplinite condiţiile de aplicabilitate a ei, atât referitor la neobţinerea în timp a autorizaţiei de construcţiei cât şi de onerozitatea pretenţiilor afectate de inflaţie.
Pentru aceste raţiuni va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.I.G. SRL Braşov împotriva Deciziei nr. 93/A din 15 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.I.G. SRL Brașov, împotriva Deciziei nr. 93/A din 15 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată. În ședința publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1149/2008. Comercial. 2.187.000.000 lei-... | ICCJ. Decizia nr. 1166/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
