ICCJ. Decizia nr. 1412/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1412/2008
Dosar nr. 5036/90/2006
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 232 din 7 martie 2007 a Tribunalului Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P.A. şi s-au respins cererile privind constatarea încetării contractului de comodat nr. 75 din 24 mai 2005 şi evacuarea din spaţiul obiect al contractului formulate de reclamanta SC S.V. SRL în contradictoriu cu pârâta P.A. ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-au respins cererile privind constatarea încetării contractului de comodat şi evacuarea pârâtei SC P.A.C.V. SRL cu sediul în Râmnicu Vâlcea.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei în solidar la plata despăgubirilor şi reclamanta a fost obligată la 1000 RON cheltuieli de judecată către SC P.A.C.V. SRL.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că pârâta P.A. nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu este parte în contratul de comodat, acesta fiind încheiat între reclamantă şi SC P.A.C.V. SRL.
Contractul de comodat având ca obiect imobilul situat în Râmnicu Vâlcea, str. Jurisprudenţei a fost încheiat între reclamanta SC S.V. SRL şi pârâta SC S.V. SRL pe o durată de 20 de ani şi aceasta nu a dovedit existenţa în speţă a unei clauze prevăzute de părţi privind încetarea contractului.
Pârâta deţine şi foloseşte spaţiul în baza acestui contract, fiind fără relevanţă că reclamanta a denunţat unilateral contractul deoarece această modalitate nu a fost prevăzută de părţi pentru încetarea contractului.
Instanţa a stabilit că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 80 din Legea nr. 31/1990 şi deci cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la prejudiciul produs, nu este întemeiată cât timp acestea au folosit spaţiul având consimţământul scris al asociatului P.A. pe care şi l-a dat la încheierea contractului.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia nr. 75 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Reclamanta SC S.V. SRL prin administrator P.A. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar a solicitat casarea hotărârii şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
A susţinut recurenta că decizia instanţei de apel este nelegală deoarece prin respingerea cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, s-au încălcat dispoziţiile art. 24 din Constituţia şi art. 6 din C.E.D.O. care garantează dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Că prin respingerea acestei cereri, nu a fost respectat nici principiul contradictorialităţii, deoarece nu a fost pusă în discuţia părţilor cererea cu privire la probele solicitate prin motivele de apel.
Criticile nu sunt întemeiate.
Dreptul la apărare constituie una din garanţiile procesuale care guvernează judecata alături de celelalte garanţii ce contribuie la desfăşurarea unui proces echitabil.
Noţiunea de proces echitabil presupune respectarea contradictorialităţii, principiu care conferă de asemenea garanţia unui proces echitabil în care părţile prezente îşi pot formula apărările.
În speţă, instanţa de apel a respins cererea formulată de reclamantă privind acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător pentru că a avut această posibilitate apelul fiind redactat de un avocat conform delegaţiei de la dosar şi potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (2) C. proc. civ., a amânat pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
De altfel, instanţa în raport de aceste prevederi legale nu este obligată să admită cererea pentru lipsă de apărare, aceasta poate să aprecieze temeinicia motivelor invocate şi să respingă cererea dacă nu este întemeiată.
S-a invocat că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., în sensul că nu a avut rol activ şi nu a sesizat că motivele invocate în acţiunea principală vizau nulitatea contractului de comodat şi pentru clarificarea situaţiei de fapt se impunea citarea reprezentantului legal al societăţii pentru a se stabili dacă a existat consimţământul real al acestuia la perfectarea contractului de comodat. Că instanţa în baza rolului activ trebuia să facă încadrarea corectă a cererii reclamantei şi să nu ţină seama de susţinerea orală a mandatarului societăţii privind temeiul juridic al acţiunii.
Nici acest motiv nu este întemeiat.
Principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu poate fi extins dincolo de disponibilitatea acţiunii civile.
Judecătorii au îndatorirea de a interveni în desfăşurarea procesului civil dar numai pentru aflarea adevărului şi în toate cazurile ei hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii şi nu se poate substitui în dreptul părţii de a formula cereri adresate instanţei.
În speţă, aşa cum s-a reţinut de instanţa de apel reclamanta şi-a precizat cererea în sensul că nu solicită nulitatea absolută a contractului de comodat nr. 75 încheiat între părţi la data de 24 mai 2005 pe o perioadă de 20 de ani.
De altfel, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei că reclamanta a fost legal reprezentată la încheierea contractului de P.A. administratorul societăţii potrivit actului constitutiv şi care a aplicat ştampila societăţii.
A arătat reclamanta că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile legale privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P.A. a pe care a respins-o, deşi deţine spaţiul potrivit contractului de comodat nu numai ca asociat ci şi ca persoană fizică, chiar aceasta a invocat un drept propriu asupra spaţiului.
Instanţa de apel deşi a respins sub acest aspect criticile invocate nu a sesizat faptul că în motivarea sentinţei instanţei de fond s-a reţinut că pârâta are calitate procesuală pasivă.
Criticile nu sunt întemeiate.
În mod corect ambele instanţe au reţinut că pârâta P.A. a nu are calitate procesuală pasivă în acţiunea prin care reclamanta SC S.V. SRL a solicitat să se constate încetat contractul de comodat nr. 75 din 24 mai 2005, deoarece aceasta nu este parte în contract care a fost încheiat cu SC P.A.C.V. SRL.
Deci împrejurarea că P.A. a era asociat la societatea pârâtă nu poate determina calitatea procesuală pasivă a acesteia, cât timp nu a încheiat contractul de comodat în nume propriu, ci ca reprezentant al SC P.A.C.V. SRL.
Critica recurentei că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 178 C. proc. civ. şi 1178 C. civ., pentru că nu a dispus „verificarea înscrisului”, respectiv a contractului de comodat în ceea ce priveşte semnătura contestată de reclamantă, nu poate fi reţinută în raport de principiul disponibilităţii care guvernează desfăşurarea procesului civil şi de faptul că partea a fost reprezentată de avocat care nu a solicitat nici o probă în acest sens.
Criticile recurentei din ultimul motiv de recurs privind aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 31/1990 nu pot fi reţinute cât timp s-a dovedit că intimata-pârâtă foloseşte spaţiul în mod legal în baza contractului de comodat nr. 75 din 24 mai 2005 valabil încheiat pe o durată de 20 de ani.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (10) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.V. SRL BUDEŞTI împotriva deciziei nr. 75/ AC din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1399/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1414/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
