ICCJ. Decizia nr. 1395/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1395/2008
Dosar nr. 860/113/2006
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Brăila, reclamanta SC F.M. SRL BRĂILA în contradictoriu cu pârâta SC M.T.I.L.R. SRL Bucureşti (în prezent SC M.T.I.L.D.I. SRL) a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare în rate nr. 197 din 23 mai 2001 încheiat între părţi şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în rate nr. 197 din 23 mai 2001 reprezentantului firmei i-a fost viciat consimţământul prin eroare în sensul falsei reprezentări a realizării cu privire la natura şi efectele juridice ale actului civil încheiat.
Ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă materială a Judecătoriei Brăila, excepţie invocată de pârâtă Judecătoria Brăila prin sentinţa civilă nr. 3594 pronunţată la data de 23 iunie 2006 în dosar nr. 3166/2006 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Cauza fost înregistrată sub nr. 860/113/2006 la Tribunalul Brăila.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Brăila în raport de dispoziţiile art. 5 C. proc. civ.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 27 septembrie 2006, tribunalul a respins excepţia ca nefondată având în vedere dispoziţiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 766 din 18 decembrie 2006, Tribunalul Brăila a respins, ca nefondată, excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta SC M.T.I.L.D.I. SRL BUCUREŞTI a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC F.M. SRL BRĂILA în contradictoriu cu pârâta SC M.T.I.L.D.I. SRL BUCUREŞTI şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3350 lei RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., nu au aplicabilitate în cauză şi ă nu se poate reţine eroarea obstacol ca viciu de consimţământ.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 284 C. proc. civ., au declarat recurs ambele părţi, iar la termenul de judecată din 4 mai 2007, Curtea a calificat calea de atac în prezenta cauză ca fiind apelul.
Prin decizia civilă nr. 61/ A din 2 iulie 2007 Curtea de Apel Galţi, decţia vomercială, maritimă şi fluvială, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC F.M. SRL BRĂILA şi pârâta M.D.I. SRL BUCUREŞTI faţă de SC M.T.I.L.D.I. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obiectul primului capăt de cerere nepatrimonial este de natură a exclude necesitatea concilierii prealabile şi că formularea clară a clauzelor contractuale, lecturarea prealabilă a conţinutului contractului, exclud ab initio orice dubiu vis-a-vis de reprezentarea exactă asupra conotaţiei actului juridic însuşit de reclamantă prin semnare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., recurs reclamanta SC F.M. SRL BRĂILA invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul care a solicitat principal admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiuni şi constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare în rate nr. 197 din 23 mai 2001 încheiat de părţi şi repunerii părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea intimatei-pârâte de restituirea către recurenta-reclamantă a sumei de 98347 lei reprezentând 1/3 din contravaloarea sumei de 295.041,19 lei RON, achitată de reclamantă pentru sistemul de prelucrare fotografică Noritsu şi în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de apel a nerespectat dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. şi art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. în condiţiile în care nu i-a acordat un nou termen de judecată, iar faptul că pronunţarea asupra cauzei s-a făcut la data de 2 iulie 2007 nu este în măsură să înlăture şi să justifice încălcarea dreptului la apărare.
Referitor la fondul cauzei s-a susţinut că atât motivarea instanţei de fond cât şi cea a instanţei de apel încearcă să susţină ideea greşită că citirea şi semnarea unui contract de reprezentantul unei firme nu mai dă dreptul părţii vătămate să solicite constatarea nulităţii absolute a actului încheiat, că prin formularea cererii subsidiare se deduce clar, contrar motivării Curţii de Apel Galaţi, faptul că dacă reclamanta ar fi cunoscut într-adevăr natura şi efectele contractului nu l-ar fi încheiat în aceste condiţii, că s-a dovedit faptul că, în realitate, contractul de vânzare-cumpărare în rate cuprinde de principiu elementele unui contract de leasing „deghizat” situaţie de natură să susţină vicierea printr-o eroare obstacol a consimţământului reprezentantului firmei, că faţă de dispoziţiile O.G. nr. 51/1997 modificată şi completată prin Legea nr. 287/2006, în realitate contractul de vânzare-cumpărare în rate cuprinde clauze specifice unui contract de leasing, în acest sens fiind art. 1, 4.4, 5.7 din contract.
Intimata-pârâtă SC M.D.I. SRL a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. şi art. 6 paragraf 1 (sau alin 1) din C.E.D.O.
Din dispoziţiile art. 156 alin. (1) se desprinde concluzia întemeiată nu este obligată să admită cererea pentru lipsă de apărare.
Instanţa de apel apreciind asupra temeiniciei motivelor invocate a respins cererea de anulare procedând în conformitate cu dispoziţiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ. şi a amânat pronunţarea pentru ca partea să depună concluzii scrise.
Nu poate fi primită susţinerea că instanţa a trecut la judecarea apelului fără a da dreptul părţii, de a invoca eventuale noi probatorii întrucât aceasta a avut posibilitatea să propună probatorii atât prin motivele de apel cât şi pe parcursul celor 2 termene de judecată care au fost acordate.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat întrucât instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente şi clauzele contractuale când a apreciat că nu poate reţine în cauză eroarea obstacol ca viciu de consimţământ a actului juridic material, ce a constat în falsa reprezentare a realităţii asupra care să atragă nulitatea absolută a contractului.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi în cadrul contractului de vânzare-cumpărare în rate nr. 197 din 23 mai 2001 încheiat între părţi, drpeturile şi obligaţiile .. reciproc, modalitatea de trimitere a proprietăţii, modalităţile de plată, reţinând pe de o parte că criticând şi semnând contractul administratorul societăţii reclamante şi-a asumat drepturile şi obligaţiile aşa cum au fost inserate în cuprinsul acestuia, cunoscând atât natura juridică a contractului, cât şi efectele, exprimând voinţa părţilor semnatare conform art. 969 C. civ., iar pe de altă parte că nici un moment nu s-a susţinut de reclamantă că în cazul în care ar fi cunoscut natura şi efectele contractului nu l-ar mai fi încheiat în aceste condiţii.
Instanţa de apel în raport de situaţia de fapt reţinută şi de dispoziţiile legale ce vizează condiţiile de fond ale actului juridic, dar şi de concluziile formulate în doctrină, vis-a-vis de cerinţele cumulative impuse erorii obstacol pentru a se stabili că nu a existat un consimţământ valabil la momentul contractării a concluzionat corect că fomularea clară a clauzelor contractuale lecturarea prealabilă a conţinututlui contractului, exclud ab initio orice dubiu vis-a-vis de reprezentarea exactă asupra conotaţiei actului juridic însuşit de reclamantă prin semnare.
Susţinrile reclamantei că, contractul încheiat cuprinde clauze ce se regăsesc şi într-un contract de leasing nu este de natură a aprecia că o parte încheie actul juridic în credinţa greşită, necorespunzătoare realităţii, că participă la un anumit act juridic iar cealaltă part crede că încheie alt ac juridic.
Faţă de obiectul cauzei este lipsită de reclamantă apărarea cu pivire la proprietarului sistemului de prelucrare fotografică nou marca Noritsu.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recusul declarat de SC F.M. SRL BRĂILA ca nefondat.
De altfel, nu pot fi primite apărările recurentei şi contractul de leasing are ca obiect transmiterea dreptului de folosinţă în timp ce contractul de vânzare-cumpărare are obiect transferul proprietăţii, iar în cauză obiectul contractului îl reprezintă transferul dreptului afectat de o ondiţie suspensivă şi nu transmiterea dreptului de folosinţă asupra bunului.
Părţile sunt libere să stabilească modalitatea de plată a contravalorii produsului vândut prin plata eşalonată a preţului înmai multe rate fie plata integrală astfel că dispoziţiile referitoare la plata peţului cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare în rate nu fac decât să aplice principiului consensualismului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.M. SRL BRĂILA împotriva deciziei civile nr. 61/ A din 2 iulie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1393/2008. Comercial. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1397/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
