ICCJ. Decizia nr. 1679/2008. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2649/ C din 11 iulie 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, respinge contestația formulată și precizată de contestatoarea SC S.U.D.V. SA BRAȘOV în contradictoriu cu intimata SC T. SA.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Societatea debitoare a transmis, la data de 22 martie 2007, creditoarei notificarea înregistrată sub nr. 682/169 comunicându-i acesteia că, potrivit evidențelor contabile, are o creanță în sumă de 465.549,67 lei, precum și că propune spre compensare suma de 97.398,7 lei. Prin aceeași notificare debitoarea precizează că datoria se încadrează în ordinea de prioritate la pct. 8.
Prin adresa nr. 2601 din 12 aprilie 2007 creditoarea a solicitat debitoarei înscrierea în tabloul creditorilor, în categoria creanțelor chirografare (ordinea de prioritate 8), a creanței în sumă totală de 474.413,67 lei reprezentând mărfuri și lucrări facturate, rămase neachitate.
Potrivit notificării înregistrată sub nr. 242 din 17 mai 2007 debitoarea prin lichidator aduce la cunoștință creditoarei faptul că, urmare verificărilor întreprinse, creanța sa în cuantum de 217.992,59 lei a fost înscrisă în tabel în categoria creanțe - 1. Creanțe reprezentând cheltuieli aferente procedurii.
Prin decizia nr. 1 din 4 iunie 2007 se modifică tabelul de creanțe în sensul că SC S.U.D.V. SA Brașov este înscris în tabel, la categoria a V-a a creanțelor chirografare, cu o creanță în sumă de 112.909,46 lei, sumă rectificată prin decizia nr. 2 din 15 iunie 2007 la 126.776,27 lei în loc de 112.909,46 lei.
Potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 dreptul de a contesta existența sau întinderea unei creanțe ori rangul acesteia în ordinea de preferință se stinge în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia în scris de către lichidator.
Creanța precizată de societatea creditoare ca fiind în valoare de 474.413,67 lei include factura fiscală nr. 2561498 din 11 aprilie 2007 în sumă de 145.155,56 lei neînregistrată în evidențele intimatei.
Art. 43 C. com., reglementează ca mijloace de probă specifice facturile acceptate.
Factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale. Mențiunile facturii privesc părțile, marfa (cantitatea și calitatea acesteia), prețul, condițiile de predare.
Ca orice înscris sub semnătură privată, factura comercială face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei. Dar dacă factura este acceptată de către destinatar, ea face dovadă și în favoarea emitentului.
Factura fiscală nr. 2561498 din 11 aprilie 2007 emisă de către societatea contestatoare, reprezentând cheltuieli înregistrate pe comenzile de S.D.V.-uri comandate de SC T. SA în perioada 2005 - 2007, nu este acceptată de către intimată.
Se constată că, la data de 26 februarie 2007, creanța SC S.U.D.V. SA Brașov era în valoare de 329.258,11 lei.
Conform art. 34 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 în notificare și în anunț se precizează valoarea totală a datoriilor societății comerciale, astfel cum rezultă din evidențele financiar-contabile, creanțele care se compensează total sau parțial cu debite ale creditului față de societatea comercială.
în speță, contestatoarea are, astfel cum rezultă din Protocolul de divizare din 1 decembrie 1999 și Protocolul încheiat la data de 4 septembrie 2002, o datorie către intimată în cuantum de 202.481,84 lei.
în urma compensării rezultă o creanță a contestatoarei în sumă de 126.776,27 lei, creanță înscrisă în tabelul de creanțe.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 187/ A din 24 octombrie 2007, respinge apelul declarat de contestatoarea SC S.U.D.V. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 2649 din 11 iulie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Instanța de apel a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți s-au stabilit clauze cu caracter general, obligațiile concrete ale părților urmând a fi stabilite prin comenzile cumpărătorului, urmate de stabilirea prețului de comun acord de către părți.
Contestatoarea nu a depus la dosar comanda pentru produsele facturate cu factura nr. 2561498 din 11 aprilie 2007, ci doar o anexă la această factură, care nu este semnată de niciun reprezentant al cumpărătoarei, deci nu îi este opozabilă.
Prin cererea de recurs formulată, SC S.U.D.V. SA Brașov a susținut că decizia recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Factura nr. 2561498 din 11 aprilie 2007 este nesemnată de reprezentanții intimatei, deoarece funcționarii abilitați ai acesteia s-au eschivat să o primească, sub pretext că A.G.A. a hotărât dizolvarea și lichidarea voluntară, în condițiile O.U.G. nr. 3/2007.
Factura menționată a fost depusă la registratura debitoarei.
Conform art. 46 C. com., factura face dovada în favoarea emitentului numai când a fost acceptată, acceptarea poate fi expresă sau tacită.
Conform art. 46 C. com., obligațiile comerciale se probează cu facturi acceptate, dar și prin corespondență, cu martori sau prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.
Factura nr. 2561498 din 11 aprilie 2007 a fost înregistrată la registratura intimatei iar aceasta nu a contestat că nu corespunde realității, invocându-se doar că nu a fost înregistrată în contabilitatea sa la data deschiderii procedurii.
Se susține că hotărârile recurate au fost pronunțate de instanțe necompetente, invocându-se excepția de necompetență materială și teritorială.
Debitoarea a intrat în procedura de dizolvare și lichidare voluntară în condițiile O.U.G. nr. 3/2007 privind unele măsuri pentru restructurarea și sau /privatizarea unor societăți din portofoliul A.V.A.S., așa fiind dizolvarea și lichidarea în speță reprezintă în fapt o privatizare prin restructurare totală, realizată prin vânzarea întregului activ patrimonial al debitoarei, competența revenind în primă instanță Tribunalului București, și ca instanță de apel Curții de Apel București, conform art. 40 din Legea nr. 137/2002, cu modificările ulterioare.
Temeiul de drept indicat de recurenta SC S.U.D.V. SA Brașov îl constituie art. 304 pct. 5,7,9 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare în temeiul art. 308 (2) C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
înalta Curte, analizând decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile invocate.
Prima critică a recurentei nu poate fi primită, întrucât instanța nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), instanțele rămânând competente în soluționarea cauzei.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, situația expusă nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanța constată neîntemeiată această critică, întrucât decizia cuprinde motivele pe care se sprijină și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Referitor la ultimul motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
în ceea ce privește reiterarea situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul declarat de SC S.U.D.V. SA Brașov împotriva deciziei nr. 187/ A din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5267/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1516/2008. Comercial → |
|---|
