ICCJ. Decizia nr. 1515/2008. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 963 pronunțată la data de 13 septembrie 2006, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul E.S.M. (E.V.S.) prin mandatar S.P.G., continuată de SC O. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SA, a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 465 din 14 februarie 2005 de Biroul Notarial L.C.C., încheiat între reclamantul E.S.M. și societatea comercială pârâtă, pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 63.092 lei.
Spre a hotărî astfel prima instanță a reținut, în principal, că antecontractul de vânzare cumpărare nu poate fi considerat valabil, fiind întemeiat pe o cauză imorală, întrucât scopul pârâtei a fost acela de a obține avantaje disproporționate față de prețul de 100.000 Euro pe care l-ar primi reclamantul, folosindu-se de neștiința acestuia despre reconstituirea dreptului de proprietate pe o suprafață de teren de 50 ha, situată în comuna Păulești al cărui preț estimativ este de 7.276.450 lei.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel Ploiești prin decizia nr. 148 pronunțată la data de 12 iulie 2007.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel, examinând hotărârea apelată în raport cu actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor vizând necompetența funcțională a instanței de judecată și nelegalitatea sentinței a reținut, în principal, că, în mod corect și legal, prima instanță a calificat litigiul dedus judecății ca fiind comercial, față de calitatea de comerciant a pârâtei și de dispozițiile art. 56 C. com. și, pe fond, a admis acțiunea, având în vedere că antecontractul are, în ceea ce privește pe apelanta pârâtă, o cauză imorală, ilicită, concretizată prin scopul de a obține avantaje disproporționate față de prestația reclamantului, care atrage nulitatea absolută a acestui act juridic, conform art. 948,art. 966 și art. 968 C. civ., considerând ca fiind greșită susținerea că acțiunea formulată în cauză ar fi acțiunea în resciziune față de caracterul comutativ al antecontractului.
împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC A.C. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ.
în esență, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât litigiul este de natură civilă față de obiectul anteconcontractului de vânzare cumpărare: imobil (teren) ce nu face parte din nici un fond de comerț; în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că instanța, prin interpretarea greșită a clauzelor contractului, a nesocotit caracterul său aleatoriu considerându-l comutativ, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea este dată cu încălcarea art. 1165 C. civ., ce reglementează principiul inadmisibilității acțiunii în resciziune între majori, întrucât cererea de chemare în judecată este, în realitate, o astfel de acțiune și cu aplicarea greșită a legii referitoare la cauza ilicită.
Intimata reclamantă SC O. SRL a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, ca nefondat.
Examinarea criticilor formulate de recurentă din perspectiva cerințelor art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ., relevă că acestea sunt, în parte, întemeiate.
Astfel, este de observat că imobilul, în legătură cu care părțile au convenit prin antecontractul de vânzare cumpărare, în litigiu, este destinat fondului de comerț al societății cumpărătoare promitente pentru realizarea activității sale comerciale, iar art. 4 C. com., vizează toate contractele unui comerciant care pot fi auxiliare comerțului, prevăzute a fi subiectiv comerciale, în considerarea scopului încheierii lor: exercitarea comerțului, așa încât, față de regula prevăzută de art. 56 C. com., în mod corect, instanța de apel a apreciat că litigiul dedus judecății este de competența jurisdicției comerciale, situație ce înlătură critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Cum potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., interpretarea greșită a actului juridic poate determina modificarea hotărârii judecătorești numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, de natură a înfrânge principiul înscris în art. 969 alin. (1) C. proc. civ., se constată că aspectul invocat de recurentă în susținerea precitatului motiv de recurs, nu se circumscrie nici uneia din ipotezele pe care acesta le presupune, întrucât calificarea actului juridic în litigiu de a fi antecontract de vânzare - cumpărare nu a fost contestată, iar interpretarea dată de instanța de apel pentru a determina caracterul său comutativ sau aleatoriu, urmare a criticilor apelantei, denotă că a fost necesară o clarificare a clauzelor sale sub acest aspect și exclude înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare, încheiat la data de 24 februarie 2005 între reclamantul E.S.M. și pârâta SC A.C. SA pentru cauza ilicită urmărită de promitentul cumpărător și pentru lipsa cauzei în ce-l privește pe promitentul vânzător, în temeiul art. 948, 966 și 968 C. civ., nu poate fi primită calificarea acesteia ca acțiune în resciziune și, în consecință, nici critica încălcării dispozițiilor art. 1165 C. civ., în cauză.
Este de observat că obiectul antecontractului de vânzare cumpărare în litigiu îl reprezintă promisiunea de vânzare, respectiv de cumpărare, a dreptului vânzătorului promitent asupra a 50 ha teren arabil, la a cărui reconstituire acesta este îndreptățit, "în situația juridică actuală, fără identificarea și localizarea acestuia și fără punerea în posesie efectivă a promitentului vânzător" și că, în aceste condiții, părțile au stabilit că prețul total al terenului este de 3.602.300.000 lei, asumându-și, astfel, riscul ca, în funcție de amplasamentul efectiv al terenului, stabilit în procedura de emitere a titlului și de punere în posesie, valoarea acestuia să fie mai mare sau mai mică decât cea convenită ca preț al vânzării, nejustificându-se, așadar, nici o derogare de la "principiul validității contractului chiar și în cazul lipsei de echivalență între preț și valoarea reală a bunului".
Așa fiind, în lipsa dovezii că disproporția existentă între prestații s-a datorat neștiinței, ignoranței și stării de constrângere în care s-a aflat promitentul vânzător la momentul încheierii actului juridic dedus judecății și că promitenta cumpărătoare ar fi profitat de această stare spre a obține avantaje disproporționate, nu se poate reține că această convenție s-a bazat, în ce o privește pe aceasta din urmă, pe o cauză ilicită, imorală, în sensul art. 968 C. civ., cum greșit au apreciat instanțele fondului.
Pentru aceste considerente, s-au constatat incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) și (3) C. proc. civ., a admis recursul declarat de apelanta pârâtă împotriva deciziei instanței de apel pe care o modificat-o, în tot, în sensul că a admis apelul pe care această parte l-a declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot, cu consecința respingerii acțiunii introductive, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1516/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 84/2008. Comercial → |
|---|
