ICCJ. Decizia nr. 1712/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1712/2008
Dosar nr. 3714/111/2005
Şedinţa publică de la 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 18 iulie 2005, reclamanta SC A.I. SRL Drăgeşti Bihor a chemat în judecată pe pârâta SC L.V. SRL Drăgeşti Bihor prin administrator Ş.I.E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate încetarea contractului de comodat încheiat la 1 noiembrie 2004; să se dispună evacuarea pârâtei de pe imobil teren intravilan în suprafaţă de 50 mp înscris la C.F. Drăgeşti; să fie obligată pârâta să ridice construcţia baracă metalică amplasată pe teren şi în caz de refuz să o autorize să ridice baraca metalică pe cheltuiala sa.
Pârâtul Ş.I.E. a formulat o cerere reconvenţională solicitând să se constate că a dobândit un drept de superficie, constituit din dreptul de proprietate asupra unei construcţii metalice - magazin mixt - şi din dreptul de folosinţă asupra terenului şi să se dispună înscrierea dreptului său de superficie în C.F., cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1025 din 12 iunie 2007, Tribunalul Bihor: a admis acţiunea precizată a reclamantei; a constatat încetat contractul de comodat încheiat de părţi la 1 noiembrie 2004; a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul în natură teren intravilan în suprafaţă de 50 mp din C.F. Drăgeşti; a obligat pe pârâtul Ş.I.E. să ridice baraca metalică amplasată pe terenul identificat mai sus, în caz de refuz autoriză reclamanta să ridice baraca pe cheltuiala sa, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâţilor în sumă de 30,30 lei; respingând cererea reconvenţională formulată de pârâtul Ş.I.E.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia comercială nr. 180 din 4 decembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul pârâţilor, cu 700 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti au declarat recurs ambii pârâţi.
Prin recursul său pârâta SC L.V. SRL Drăgeşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a solicitat, în esenţă, respingerea acţiunii principale a reclamantei, întrucât cauza trebuia suspendată potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ. şi în mod greşit s-a dispus evacuarea sa dintr-un spaţiu ce nu aparţine reclamantei, ci lui Ş.I.E.
Prin recursul său pârâtul Ş.I.E., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a cerut, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei şi admiterea cererii sale reconvenţionale privind constatarea dreptului său de superficie, întrucât construcţia metalică a fost edificată în 1980 cu acordul Consiliului Local Drăgeşti, construcţie ce nu este demontabilă, iar instanţele trebuiau să dispună suspendarea judecăţii potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Recursurile pârâţilor sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei SC L.V. SRL Drăgeşti se constată că acesta este nefondat în raport de dispoziţiile legale menţionate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 304, pct.7 şi 9 C. proc. civ., cum s-a solicitat.
Este necontestat că proprietara terenului în discuţie este reclamanta, teren pe care a rămas amplasat o construcţie metalică edificată de Ş.I.E., fără să existe vreo dovadă concludentă privind o înţelegere anterioară între aceştia.
Astfel că, în situaţia în care contractul de comodat dintre reclamantă SC A.I. SRL şi pârâta SC L.V. SRL din 1 noiembrie 2004 a încetat întrucât termenul pentru care s-a făcut închirierea a fost de 6 luni până la data de 1 mai 2005 (fila 8 dosar fond), iar reclamanta nu a mai dorit continuarea sa, corect instanţele au constatat încetarea efectelor sale juridice şi evacuarea pârâţilor, cu obligarea pârâtului Ş.I.E. să ridice baraca, care nu a fost niciodată proprietarul terenului din care s-a dispus evacuarea.
Criticile recurentei pârâte privind soluţionarea cererii de suspendare a judecăţii nu pot fi primite întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Aceeaşi motivare este valabilă şi pentru critica din recursul formulat de pârâtul Ş.I.E. privind suspendarea potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte celelalte motive de recurs formulate de pârâtul Ş.I.E., care stăruie pentru admiterea cererii sale reconvenţionale şi recunoaşterea dreptului său de superficie, trebuie reţinut că acesta nu a făcut dovada că ar fi dobândit acest drept printr-un titlu, prin uzucapiune sau prin efectul legii, aşa cum corect au reţinut instanţele.
De asemenea apar ca nerelevante susţinerile privind modul de edificare al construcţiei metalice, prin acordul consiliului local, întrucât reclamanta, proprietarul terenului nu a înţeles să prelungească contractul de comodat, situaţie în care în lipsa titlului legal, măsura evacuării pârâţilor este legală şi temeinică.
În această situaţie, se constată că recursul pârâtului Ş.I.E. nu întruneşte condiţiile legale invocate, prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Având în vedere cele de mai sus recursurile pârâţilor se privesc ca nefondate şi vor fi respinse ca atare.
Faţă de această soluţie, recurenţii pârâţi vor fi obligaţi la cheltuieli de judecată în recurs conform art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii SC L.V. SRL Drăgeşti şi Ş.I.E. împotriva Deciziei nr. 180/2007/A/C din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios-administrativ şi fiscal.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 435 lei cheltuieli de judecată intimatei SC A.I. SRL Drăgeşti, jud. Bihor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1711/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1724/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
