ICCJ. Decizia nr. 1708/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1708/2008
Dosar nr. 13360/3/2006
Şedinţa publică de la 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 12 aprilie 2006, reclamanta SC O.S.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.C.I. SRL solicitând obligarea la plata sumei de 1.178.999.446 lei contravaloare marfă neachitată, 75.367.758 lei contravaloarea ½ a facturii de asistenţă tehnică proiect de specialitate, 660.646.846 lei penalităţi de întârziere de la scadenţă până la 1 aprilie 2006 şi 6.220.400 lei dobândă legală calculată până la 1 aprilie 2006, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat o cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 13.912,52 euro în lei, 51.615,45 lei penalităţi de întârziere în livrarea mărfii de 124 zile şi dobânda legală de 3.871,15 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 9026 din 3 iulie 2007, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea principală, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 75.988,04 lei contravaloare marfă livrată; respingând restul pretenţiilor cu 28.210,19 lei cheltuieli de judecată. Totodată a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC A.C.I. SRL - Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 483 din 25 octombrie 2007, a respins apelurile reclamantei şi pârâtei, ca nefondate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei şi admiterea cererii sale reconvenţionale, aşa cum a fost formulată şi obligarea reclamantei la plata sumei de 13.912 euro reprezentând 51.615 lei penalităţi de întârziere în livrarea mărfii şi 3.871,15 lei dobândă legală, întrucât reclamanta i-a livrat o cantitate mai mică de materiale de construcţii, iar instanţa şi-a însuşit greşit concluziile raportului de expertiză.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care pârâta le face prin recursul de faţă, în raport de probatoriile administrate în cauză şi de concluziile raportului de expertiză întocmit, se constată că nu sunt întrunite niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 invocate pentru a se putea solicita modificarea hotărârii.
Raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 29 septembrie 2004, prin care reclamanta s-a obligat să vândă pârâtei o cantitate de plăci R. cu preţul de 36,5 euro mp fără T.V.A, în preţ fiind inclusă şi transformarea lor în casete pe care reclamanta trebuia să-l efectueze în baza unui proiect de specialitate (fila 15), stabilindu-se un preţ de 8.671,62 euro fără T.V.A. pentru structura necesară fixării casetelor.
Prin actele adiţionale din 24 februarie 2005 şi 16 martie 2005, s-a suplimentat suprafaţa de plăci ce trebuie livrată pârâtei.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtei recurente în acţiunea principală, se constată că, potrivit celor stabilite prin raportul de expertiză pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia, reclamanta a livrat o suprafaţă de 1.760,9 mp din care s-au confecţionat 767 casete, pentru care corect pârâta a fost obligată la plata sumei de 75.988,04 lei contravaloare marfă livrată.
Astfel că, susţinerile recurentei pârâte privind constatările expertizei sub acest aspect sunt neconcludente şi vor fi respinse.
În ceea ce priveşte cererea sa reconvenţională, prin care s-au solicitat în principal penalităţi de întârziere în livrarea mărfii, trebuie reţinută aprecierea instanţelor privind caracterul îndoielnic al clauzei referitoare la scadenţa obligaţiilor contractuale a cărei consecinţă logică face desigur inoperabilă clauza penală în favoarea ambelor părţi, atât în ce priveşte penalităţile de întârziere în plată pretinse de reclamantă cât şi în ce priveşte penalităţile de întârziere în livrarea mărfii pretinse prin cererea reconvenţională, corect instanţele au apreciat ca nefiind întrunite condiţiile legale pentru antrenarea răspunderii juridice contractuale a părţilor aflate în litigiul de faţă.
În consecinţă, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Având în vedere această soluţie, recurenta pârâtă va fi obligată, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.C.I. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 483 din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă recurenta la 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1706/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1709/2008. Comercial. Acţiune în anulare.... → |
|---|
