ICCJ. Decizia nr. 2018/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2018/2008
Dosar nr. 4053/46/2006
Şedinţa publică de la 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.G. SRL BRAŞOV a solicitat, prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş, la data de 24 noiembrie 2005, obligarea pârâtei I.N.C.D.B.H. ŞTEFĂNEŞTI la respectarea clauzelor contractului de asociere convenit cu aceasta şi obligarea aceleiaşi pârâte să-i predea cantitatea de vin aflată în custodia sa, rezultată din colaborarea derulată începând cu anul 2000 şi plata de daune interese datorate în temeiul art. 1082 C. civ.
În motivare reclamanta a arătat că, la data de 31 martie 2004, a încheiat cu pârâta contractul de asociere nr. 697, având ca obiect, în principal, producerea de struguri.
Potrivit contractului, pârâta se obliga să participe cu baza tehnico-materială şi cu personalul din cadrul fermei V. şi D.C. Ştefăneşti, iar, în ce o priveşte obligaţiile sale constau în asigurarea fondurilor financiare pentru aplicarea tehnologiilor.
Potrivit susţinerilor reclamantei, pârâta fără acordul său, a efectuat o serie de cheltuieli nejustificate, solicitând decontarea acestora, iar la data de 5 august 2005, i-a comunicat cocontractantei rezilierea contractului de asociere, invocând nerespectarea prevederilor Legii nr. 147/2004, lege care intrând în vigoare după încheierea contractului nu poate retroactiva.
Tribunalul Comercial Argeş, astfel investit, a obligat reclamanta să precizeze provizoriu valoarea pretenţiilor ce formau obiectul capetelor de cerere nr. 2 şi 3.
Reclamanta şi-a precizat, la data de 6 ianuarie 2006, valoarea pretenţiilor la câte 10.000 Ron reprezentând valoarea cantităţii de vin ce solicită să-i fie predată de pârâta şi valoarea daunelor-interese pretinse, precizare în raport de care tribunalul a dispus în temeiul art. 165 C. proc. civ., disjungerea celor două capete de cerere şi trimiterea cauzei vizând aceste cereri evaluabile în bani Judecătoriei Piteşti, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 405/ C pronunţată la 7 iulie 2006, Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei să respecte clauzele contractului de asociere nr. 697/2004 convenit de cele două părţi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că excepţia de neexecutare a contractului, invocată de pârâtă în apărare, este întemeiată, aceasta fiind în drept să refuze executarea propriilor obligaţii, dacă partea care pretinde executarea nu şi-a îndeplinit, la rândul său, obligaţiile asumate contractual.
Sub acest aspect tribunalul a constatat din examinarea înscrisurilor administrate în cauză că reclamanta este debitoare faţă de pârâtă cu suma de 2.388.220.000 lei vechi, pentru producţia anului 2004, pentru care şi-a asumat un angajament de plată la 13 decembrie 2004. Că, pârâta, a suportat cheltuielile necesare cu realizarea producţiei deşi, potrivit contractului, reclamantei îi revenea obligaţia de a asigura fondurile financiare.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, criticile sale vizând modul de soluţionare a excepţiei de neexecutare invocată de pârâtă în apărare.
În esenţă, reclamanta a susţinut că la data promovării apelului, pârâta îi datorează suma de 188.524,39 Ron precum şi o cantitate de 152.473 litri vin, sume evidenţiate în expertiza contabilă efectuată în dosarul disjuns, aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti.
Prin decizia nr. 80/ A-C din data de 29 iunie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamantei şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa fondului în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi obligării pârâtei să respecte clauzele prevăzute în contractul de asociere nr. 697/2004 încheiat între părţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a constatat că, potrivit expertizei contabile administrată în această fază procesuală, reclamanta a finanţat asociaţia în anii 2004 şi 2005 cu sumele necesare pentru plata salariilor zilierilor, furnizarea de materiale auxiliare, combustibil, iar pârâta a reţinut în custodie în mod nejustificat cantitatea de 89.845 litri vin.
Totodată, instanţa constată că evidenţa cheltuielilor efectuate de A.V.P. nu a fost ţinută separat de evidenţa generală a institutului aşa cum se prevedea în contractul de asociere, aspecte în raport de are pârâta nu este îndreptăţită să invoce excepţia de neexecutare a contractului.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat la data de 30 iulie 2007 recurs, în termen legal solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii ca nefondat a apelului reclamantei şi menţinerii sentinţei fondului.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora, a susţinut, în sinteză, următoarele:
A. hotărârea instanţei de control judiciar nu este motivată în sensul dispoziţiilor legii procesual civile, în condiţiile în care nu cuprinde considerentele de fapt şi de drept care au conduso la soluţia adoptată; nu există în cuprinsul hotărârii nici o trimitere la probele administrate şi normele legale incidente; considerentele instanţei constituie simple afirmaţii în contradicţie cu probele administrate;
B. hotărârea instanţei este dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de neexecutare, datorită confuziei pe care instanţa o face între această excepţie ca mijloc de apărare şi cererea reconvenţională; în acest sens, instanţa se substituie fără drept voinţei părţilor, încălcând totodată dispoziţiile art. 1020 C. civ., care permit părţii să ceară fie suspendarea executării propriilor obligaţii, fie desfiinţarea contractului, ambele opţiuni aparţinând în exclusivitate părţilor contractante.
Prin întâmpinare formulată la data de 20 februarie 2008 intimata reclamantă a solicitat respingerea, ca nefundat, a recursului promovat de pârâtă, susţinând ca suspendarea efectelor obligatorii ale contractului nu poate exista decât în situaţia unei neexecutări, chiar şi parţiale a obligaţiilor, or, sub acest aspect societatea şi a îndeplinit toate obligaţiilor asumate aşa cum atesta expertiza efectuată în apel.
Examinând hotărârea atacată în contextul celor două motive de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
1. Instanţa de apel, admiţând apelul formulat în cauză de reclamantă, şi schimbând în tot sentinţa fondului, era obligată, potrivit cerinţelor impuse de art. 261 C. proc. civ., să expliciteze, în fapt şi în drept, raţiunile care au impus o asemenea soluţie.
Altfel spus, hotărârea adoptată, de admitere a acţiunii trebuia fundamentată pe probele administrate în cauză, cu referirile la susţinerile şi apărările părţilor, şi prin raportare la obiectul contractului de asociere dedus judecăţii, la obligaţiile asumate de părţi prin clauzele convenite.
Or, instanţa de apel, nu porneşte în examinarea cauzei de la analiza obligaţiilor reciproce asumate de părţi prin contractul de asociere încheiat la 31 martie 2004, reglementate la art. 17 şi 18 din contract, pentru a ajunge la concluzia transpusă în dispozitivul hotărârii, în sensul obligării pârâtei să respecte clauzele prevăzute în contractul de asociere.
Lipsa de precizie sub acest aspect, evidentă atât în considerentele hotărârii cât şi în dispozitiv, afectează esenţial legalitatea soluţiei astfel motivată.
2. În acest sens aprecierea instanţei că reclamanta a finanţat asociaţia în anii 2004 - 2005 cu sumele la care s-a obligat prin contract, nu este explicitată prin prisma constatărilor experţilor desemnaţi în cauză, care răspunzând acestui obiectiv ajung la o altă concluzie, în sensul îndeplinirii parţiale a acestei obligaţii, respectiv 70 – 78 % pentru recolta de struguri din 2004 şi 53 % pentru 2005.
Cum instanţa nu a înlăturat aceste concluzii, şi nici nu şi-a fundamentat propria apreciere pe o altă motivare, rezultă că sub acest aspect hotărârea adoptată nu poate fi cenzurată.
3. Referitor la cele două obligaţii a căror nerespectare o impută pârâtei, Curtea constată că, cel puţin obligaţia acestei părţi de a preda reclamantei o anumită cantitate de vin aflat în custodia pârâtei, excede obiectului cauzei, dar şi obligaţiilor asumate prin contractul de asociere.
Astfel, în faţa primei instanţe, capătul de cerere privind obligarea pârâtei să-i predea reclamantei o anumită cantitate de vin, a fost disjuns, prin sentinţa tribunalului nr. 69/ C din 6 februarie 2006, cauza fiind trimisă spre competentă soluţionare la Judecătoria Piteşti.
Sentinţa nu a fost recurată, aşa cum rezultă din absenţa unor dovezi în acest sens ataşate la prezenta cauză.
Prin urmare, instanţa de apel nu putea examina acest capăt de cerere, ce face obiectul unei alte judecăţi şi nu era în drept să încuviinţeze obiective ale expertizei pe acest aspect, cu atât mai mult cu cât, hotărârea de disjungere, neatacată de părţi, reţine că acest capăt de cerere vizează o situaţie juridică anterioară contractului de asociere încheiat în 2004, respectiv relaţiile de colaborare dintre părţi începând cu anul 2000.
În al doilea rând, obiectul asocierii l-a constituit în principal producerea de struguri (art. 6), activitatea de preluare a acestora revenind reclamantei (art. 18).
Concluzionând, Curtea apreciază că instanţa de apel reţinând in terminis că pârâta datorează reclamantei cantitatea de 89.845 litri vin şi-a depăşit limitele investirii, acest aspect urmând a fi traşat în cadrul litigiului disjuns.
În măsura în care hotărârea pronunţată în acel litigiu, prezintă aspecte relevante pentru cauză, ele pot fi avute în vedere, cu condiţia motivării caracterului lor peremptoriu în prezenta cauză.
4. Referitor la cea de a doua obligaţie apreciată ca neîndeplinită de către pârâtă, respectiv ţinerea separată a evidenţei cheltuielilor efectuate cu asocierea, obligaţie care revenea pârâtei, şi sub acest aspect concluzia instanţei este nemotivată şi în contradicţie cu constatările experţilor care atesta existenţa unei evidenţe contabile ţinută de pârâtă separat de evidenţa generală a acesteia.
Aşa fiind, Curtea constatând că, soluţia adoptată în apel, în absenţa unei motivări clare, explicite şi în concordanţă cu probele administrate în cauză, probe care nu au fost înlăturate, nu se fundamentează legal, va admite prezentul recurs şi va casa hotărârea astfel adoptată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca instanţa în rejudecare să analizeze, faţă de obiectul dedus judecăţii, obligaţiile asumate de părţi prin contractul de asociere şi din perspectiva reciprocităţii şi interdependenţei dintre ele cu consecinţele care se impun sub aspectul simultaneităţii executării lor, având în vedere, sub acest ultim aspect, specificul obiectului contractului, producerea de struguri, care sub aspectul executării în timp se suprapune noţiunii de an agricol.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta I.N.C.D.B.H. ŞTEFĂNEŞTI împotriva deciziei nr. 80/ A-C din 29 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, casează decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2006/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2046/2008. Comercial. Anulare licitaţie. Recurs → |
|---|
