ICCJ. Decizia nr. 2252/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2252/2008
Dosar nr. 2597/118/2006
Şedinţa publică de la 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. - Prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, la data de 26 octombrie 2006, reclamanta SC B.S.S. SRL CONSTANŢA a solicitat obligarea pârâtei SC R.E. SRL SUCEAVA la plata sumei de 137.400 lei noi reprezentând echivalentul a 40.000 euro la cursul B.N.R. din 27 decembrie 2002 plus dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta la 24 iulie 2002 un contract de vânzare-cumpărare prin care pârâta se obliga să livreze până la sfârşitul lunii noiembrie 2002 o anumită cantitate de ţeavă multistrat cu inserţie de aluminiu.
Potrivit susţinerilor reclamantei, prin contract aceasta s-a obligat să prezinte o garanţie bancară de 40.000 euro pentru eventualul risc al anulării contractului fără o înştiinţare prealabilă.
Totodată, reclamanta susţine că, deşi la 14 noiembrie 2002 a înştiinţat-o pe pârâtă asupra anulării comenzii, aceasta la 27 decembrie 2002 a executat scrisoarea de garanţie, prezentând garantei A.B., contractul dintre părţi, tradus în limba engleză prin care s-a dat un sens diferit obligaţiilor reclamantei.
Potrivit reclamantei, clauza în limba engleză referitoare la obligaţiile asumate prin contract a fost anulată pe cale judecătorească ceea ce o îndreptăţeşte să solicite restituirea sumei încasată de pârâta în executarea scrisorii de garanţie bancară.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat în apărare, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei şi excepţia autorităţii de lucru judecat conferită de cele statuate prin sentinţa civilă nr. 1836 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Câmpina.
II. - Tribunalul Constanţa, secţia comercială, astfel investit, prin încheierea din data de 12 aprilie 2007, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, apreciind că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele art. 1201 C. civ., temeiul juridic al celor două acţiunii fiind diferit.
Prin sentinţa civilă nr. 3362/COM pronunţată la data de 12 iunie 2007, Tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei şi în consecinţă, a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reţine că în raport de temeiul de drept pe care reclamanta îşi întemeiază acţiunea, art. 1092 C. civ., privind plata nedatorată, prescripţia dreptului la acţiune este reglementată de art. 8 din Decretul nr. 167/1958, după care, prescripţia curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.
Făcând aplicarea dispoziţiilor legale susmenţionate, tribunalul constată că în cauză data naşterii dreptului la acţiune este data plăţii sumei de 40.000 euro, către pârâtă, respectiv 27 decembrie 2002, în raport de care acţiunea reclamantei, înregistrată la 26 octombrie 2006 este prescrisă fiind promovată după împlinirea termenului general de prescripţie de 3 ani.
Referitor la întreruperea cursului prescripţiei extinctive, invocată de reclamantă în apărare, tribunalul, apreciază că acţiunea promovată de reclamantă în 2003 ce a făcut obiectul dosarului nr. 1841/COM/2003 soluţionată prin sentinţa civilă nr. 896/ COM din 3 februarie 2004 a Tribunalului Constanţa, nu a întrerupt cursul prescripţiei deoarece priveşte ocrotirea unor drepturi distincte de cele deduse judecăţii prin cauza de faţă.
III. - Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei fondului a fost admis de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 234/ COM din 1 noiembrie 2007, în sensul desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe Tribunalului Constanţa.
Examinând prescripţia dreptului material la acţiune al reclamantei din perspectiva dispoziţiilor legale incidente, dar şi al litigiilor purtate între părţi izvorâte din folosirea contactului în limba engleză, instanţa de control judiciar constată că soluţia primei instanţe este greşită, cursul prescripţiei fiind întrerupt conform art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, respectiv a acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 1841/2003 înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa şi finalizat prin sentinţa civilă nr. 896 din 3 februarie 2004 definitivă prin decizia nr. 266/2004 a Curţii de Apel Constanţa prin care s-a anulat clauza în limba engleză din contractul părţilor, clauză în baza căreia pârâta a executat scrisoarea de garanţie bancară.
Raportat la data rămânerii definitive a sentinţei nr. 896/2004 şi data introducerii acţiunii de faţă, instanţa de control judiciar constată că termenul general de prescripţie de 3 ani nu a fost împlinit.
IV. - Împotriva acestei decizii pârâta SC R.E. SRL a declarat la 14 noiembrie 2007 recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta şi menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei fondului.
Recurenta a invocat prin cererea de recurs motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale referitoare la prescripţia extinctivă art. 7 alin. (2) şi art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Recurenta şi-a structurat criticile de nelegalitate formulate pe următoarele aspecte:
A )prima acţiune formulată de reclamantă ce a făcut obiectul dosarului nr. 1841/COM/2003 a fost respinsă irevocabil de instanţe, astfel că, în conformitate cu art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 nu poate opera o întrerupere a prescripţiei;
b) atât prima acţiune (dosarul nr. 1841/2003), cât şi cea de faţă, introdusă la 26 octombrie 2006 au un obiect identic, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 1.374.000.000 lei (echivalentul a 40.000 euro şi dobânda aferentă)
c) dreptul la acţiune nu s-a născut în baza sentinţei nr. 896/COM/2004, întrucât, aceasta nu are nicio implicaţie cu privire la momentul naşterii dreptului la acţiune, obiectul cererii privind anularea unei singure clauze din versiunea în limba engleză a contractului şi nu afectează în nici un fel valabilitatea contractului în limba română şi nici valabilitatea scrisorii de garanţie bancară.
Intimata reclamantă a format întâmpinare la motivele de recurs solicitând menţinerea ca legală a deciziei curţii de apel.
În esenţă, intimata a arătat că toate litigiile purtate între părţi au fost generate de folosirea contractului în limba engleză şi de necesitatea anulării lui, iar executarea scrisorii de garanţie bancară s-a desfăşurat strict în baza clauzei în limba engleză ce a fost anulată, astfel că dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 îşi găsesc aplicarea în cauză.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Dispoziţiile legale a căror interpretare şi aplicare greşită este criticată prin cererea de recurs, au următorul conţinut:
Art. 16 [(1 lit. b)] din Decretul nr. 167/1958 „Prescripţia se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată…”.
Art. 16 alin. (2) „Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cerere de chemare în judecată a fost respinsă, anulare sau dacă s-a perimat…”.
2. În cauza de faţă, între părţi, s-au purtat mai multe litigii izvorâte din contractul de vânzare-cumpărare încheiat de acestea la 24 iulie 2002, relevant pentru soluţionarea chestiunii întreruperii cursului prescripţiei extinctive, în ipoteza reglementată de art. 16 [(1 lit. b)] din Decretul nr. 157/1958, fiind litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 1841 din 20 martie 2003 înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa şi finalizat prin sentinţa civilă nr. 896 din 3 februarie 2004.
Fiind investit cu două capete de cerere respectiv, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat de părţi, varianta în limba engleză şi întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare cu obligarea pârâtei (vânzătoarea din contract) la plata garanţiei executate, tribunalul prin sentinţa nr. 896/2004 a admis în parte acţiunea pentru primul capăt de cerere, constatând nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare încheiat de părţi respectiv a clauzei privind obligaţiile clientului înserată în contractul încheiat în limba engleză, statuând că aceasta a fost modificată şi nu coincide voinţei reale a părţilor.
Capătul de cerere privind întoarcerea executării a fost disjuns, tribunalul apreciind că în raport de dispoziţiile art. 4041 C. proc. civ., competenţa de soluţionare revine judecătoriei, ca instanţă de executare.
3. Prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, la data de 26 octombrie 2006, intimata reclamanta a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata sumei încasate în baza garanţiei bancare, ca plată nedatorată, urmare anulării clauzei din contractul în versiunea engleză în baza căreia recurenta-pârâtă a solicitat şi obţinut plata garanţiei bancare.
Aşa fiind, rezultă cu forţa evidenţei că, acţiunea finalizată prin sentinţa civilă nr. 896/2004, a întrerupt cursul prescripţiei extinctive în ce priveşte valorificarea de către intimata reclamantă a dreptului de a cere restituirea sumei încasată nedatorat, respectiv în temeiul unei clauze contractuale nule.
4. Susţinerea recurentei că acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 1841/2003 al Tribunalului Constanţa a fost respinsă în mod irevocabil, este nereală, în raport de conţinutul dispozitivului sentinţei nr. 896/2004 prin care singurul capăt de cerere examinat pe fond, respectiv nulitatea contractului de vânzare-cumpărare în varianta engleză a fost admis în parte cu precizările din considerentele ce preced.
Capătul de cerere disjuns vizând întoarcerea executării, soluţionat de judecătorie, investită prin declinare de competenţă, a fost respins, dar nu se poate reţine o identitate de obiect cu cererea de faţă.
Potrivit sentinţei civile nr. 1836 pronunţată de Judecătoria Constanţa la 28 februarie 2006 pe capătul de cerere disjuns, judecătoria ca instanţă de executare a examinat această cerere apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 4041 C. proc. civ., în sensul că nu există un titlu executoriu desfiinţat care să impună întoarcerea executării silite.
Prin urmare, instanţa a analizat cererea din perspectiva termenului juridic indicat art. 4041 C. proc. civ. şi nu sub aspectul plăţii nedatorate, chestiune asupra căreia nici nu era competentă material, în raport de cuantumul pretenţiilor.
În aceste condiţii hotărârea de respingere a întoarcerii executării nu are relevanţă conferită de art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 aşa cum susţine recurenta şi aceasta deoarece nu a statuat asupra dreptului subiectiv al reclamantei-intimate fundamentat pe dispoziţiile art. 1092 C. civ., ci asupra inexistenţei unui titlu executoriu sau a unei proceduri de executare silită a cărei întoarcere s-ar impune.
În sfârşit, susţinerile recurentei în sensul că acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 896/2004 nu afectează valabilitatea contractului în limba română şi nici valabilitatea scrisorii de garanţie bancară, exced chestiunii prescripţiei dreptului material la acţiune şi întreruperii cursului ei, deoarece vizează fondul dreptului invocat, aspecte care nu au fost examinate.
Cele statuate prin sentinţa nr. 896/2004 a Tribunalului Constanţa au fost analizate numai sub aspectul naşterii dreptului la acţiune şi întreruperii cursului prescripţiei şi nu pe fondul îndreptăţirii intimatei-reclamante la plata sumei pretinse.
Concluzionând, Curtea constată că în cauză a operat o întrerupere a cursului prescripţiei la data de 16 septembrie 2004 data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 896/2004, moment de la care a început să curgă un nou termen de prescripţie de trei ani, care la data introducerii prezentei acţiuni nu era împlinit, aşa cum în mod just a statuat instanţa de apel.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.E. SRL SUCEAVA împotriva deciziei nr. 234/ COM din 1 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2226/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2309/2008. Comercial. Acţiune în concurenţa... → |
|---|
