ICCJ. Decizia nr. 2342/2008. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 13 ianuarie 2006 reclamanta SC B. SA Buzău formulează acțiune în anulare prin care solicită, în contradictoriu cu D.G.F.P. Buzău, constatarea nulității licitației publice organizate de D.G.F.P. Buzău la 6 decembrie 2004 în dosarul execuțional nr. 10/2001, precum și a actelor subsecvente și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
La cererea reclamantei sunt introduse în cauză în calitate de pârâte SC C.P. SRL Buzău, 2 februarie 2005 și SC B.C.I.T. SA, sucursala Buzău, devenită ulterior SC U.T.B. SA, sucursala Buzău, la 9 martie 2006.
Prin sentința nr. 138 din 23 martie 2006 Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, invocată de D.G.F.P Buzău, și declină competența de soluționare a cererii reclamantei în favoarea Judecătoriei Buzău, reținând că potrivit art. 168 alin. (3) C. proc. fisc. contestația împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor acestui cod se introduce la instanța judecătorească competentă, aceasta fiind judecătoria.
Prin sentința civilă nr. 4140 din 25 septembrie 2006 Judecătoria Buzău admite excepția netimbrării cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea SC B. SA pe care o anulează ca netimbrată, cu 2.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei către pârâta SC C.P. SRL reținând incidența în cauză a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Prin decizia nr. 576 din 13 decembrie 2006 Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, admite ca întemeiat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței de mai sus pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. față de calificarea litigiului ca fiind comercial întrucât obiectul material al acestuia vizează fondul de comerț al reclamantei.
Prin sentința nr. 1427 din 7 iunie 2007 Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, respinge acțiunea reclamantei, cu 2.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC C.P. SRL, reținând că motivele de nulitate invocate de reclamantă nu sunt motive de ordine publică, licitația fiind anunțată în mai multe ziare, iar debitoarea fiind anunțată prin adresa nr.35522 din 24 noiembrie 2004, iar anterior scoaterii la licitație publică imobilul în cauză fiind indisponibilizat în vederea evaluării și a recuperării creanțelor bugetare, întocmindu-se procesele verbale de sechestru înregistrate și la B.C.F. la 8 iunie 2004, nesolicitarea extrasului de C.F. în condițiile contractului de ipotecă cu nr. 1271 din 11 mai 2004 încheiat în favoarea B.C.I.T. fiind doar un motiv de nulitate relativă a actului de executare vizat, banca recuperându-și de altfel debitul, aferent creditelor, pe care reclamanta îl înregistrase față de ea, nefiind relevantă nici voința D.G.F.P. de a anula licitația materializată într-o serie de adrese, întrucât anularea oricărui act de executare este atributul instanței de judecată și nu al organului de executare.
Prin decizia nr. 198 din 5 octombrie 2007 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, admite apelul reclamantei împotriva sentinței de mai sus pe care o schimbă în tot și pe fond admite acțiunea, constată nulitatea absolută a licitației din 6 decembrie 2004 și a actelor subsecvente, respectiv procesele verbale de licitație nr. 33556 și 33557 din 7 decembrie 2004, facturile fiscale de executare silită nr. 6996131 și 6996132 din 9 decembrie 2004, procesul-verbal de adjudecare nr. 33896 din 9 decembrie 2004, contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 33897 din 9 decembrie 2004 și anexa la acest contract și repune părțile în situația anterioară vânzării la licitație din data de 6 decembrie 2004.
împotriva deciziei instanței de apel declară recurs pârâta SC C.P. SRL și pârâta D.G.F.P. Buzău.
Prin recursul său pârâta SC C.P. SRL solicită, cu invocarea motivelor prevăzute în art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea acțiunii, susținând, în esență, că, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 893/2005 Judecătoria Buzău a respins cererea reclamantei de anulare a licitației, soluție menținută irevocabil prin decizia civilă nr. 997/R din 2 noiembrie 2005 prin care Tribunalul Pitești, unde cauza a fost strămutată, a respins recursul reclamantei împotriva sentinței primei instanțe, instanța de apel, fiind vorba de o excepție ce atrage nulitatea hotărârii, chiar dacă partea care a invocat la fond excepția autorității de lucru judecat nu a formulat apel, era obligată să o pună în discuția părților din oficiu. Recurenta pârâtă critică instanța de apel și pentru a fi pronunțat o hotărâre cu o motivare contradictorie, instanța ignorând că publicitatea licitației s-a făcut prin cotidianul de circulație națională "Adevărul" din 26 noiembrie 2004 și reținând greșit că a fost fraudată legea prin ținerea licitației, întrucât reclamanta intimată, care nu și-a achitat datoriile față de bugetul de stat, încălcând astfel legea, nu poate cere protecția legii, prin așa-zisele încălcări ale normelor de procedură fiscală, reținute și ele eronat de către instanța criticată, neproducându-se nici o vătămare gravă a intereselor reclamantei intimate, câtă vreme prin valorificarea la licitație a proceselor verbale de sechestru, comunicate și însușite prin necontestare, s-a acoperit o importantă parte a datoriei sale față de stat.
Recurenta pârâtă D.G.F.P. Buzău își întemeiază recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru citarea legală a reclamantei, iar, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei pronunțate ca fiind netemeinică și nelegală, admiterea excepției autorității de lucru judecat invocată și pe fond respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
în fundamentarea recursului său recurenta pârâtă D.G.F.P. Buzău reproșează instanței de apel încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. prin necitarea reclamantei prin administratorul judiciar desemnat prin sentința nr. 44 din 20 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 66/2006, prin care a fost deschisă împotriva reclamantei procedura reorganizării judiciare. Recurenta critică instanța de apel și pentru a nu fi luat în considerare că alte instanțe de judecată au decis că măsura luată de recurentă ca organ de executare a fost legală, invocând, în temeiul art. 166 C. proc. civ., excepția puterii lucrului judecat prin raportare la decizia civilă nr. 997 din 2 noiembrie 2005 prin care Tribunalul Argeș a respins ca nefondat recursul declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 839/2005 prin care Judecătoria Buzău a respins cererea reclamantei SC B. SA Buzău prin care solicita anularea actului de executare reprezentat de procesul verbal de licitație din data de 9 decembrie 2004, licitație ce a avut loc la 6 decembrie 2004, prin care s-a valorificat imobilul Centrul de vinificație Greceanca, apreciind că în cauză nu sunt motive pentru desființarea actelor de executare emise de D.G.F.P. Buzău întrucât prin această modalitate s-a urmărit reducerea obligațiilor fiscale de peste 76 miliarde lei, contestația în anulare formulată de contestatoare împotriva deciziei date în recurs fiind și ea respinsă prin decizia nr. 182 din 7 martie 2006 fiind a Tribunalului Argeș. Mai arată recurenta că prin sentința nr. 671 din 1 iunie 2006 Tribunalul Buzău a respins de asemenea acțiunea reclamantei SC B. SA prin care a solicitat obligarea D.G.F.P. Buzău la întreprinderea tuturor măsurilor legale în scopul anulării licitației din 6 decembrie 2004, obligarea pârâtei la repararea prejudiciului de 50.000.000 lei ca urmare a imposibilității folosirii Centrului de vinificație Greceanca ce a făcut obiectul valorificării pe calea executării silite din 6 decembrie 2004, prin decizia nr. 217 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești fiind respins ca nefondat apelul reclamantei, instanța reținând că fusese respinsă irevocabil contestația la executare formulată de aceeași parte prin sentința nr. 893 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei Buzău, rămasă irevocabilă, iar recursul promovat de reclamantă împotriva deciziei nr. 217 din 18 octombrie 2006 fiind respins la 12 octombrie 2007 de înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3092, hotărâri în raport de care se impune a se admite existența autorității de lucru judecat.
Recurenta critică instanța de apel și pentru a nu fi dat dovadă de rol activ, aceasta neexaminând întregul material probator, ignorând că recurenta a respectat toate prevederile legale cu privire la publicitatea, organizarea și desfășurarea licitației publice, nesolicitarea extrasului de carte funciară nefiind motiv de nulitate absolută, precum și că recurenta a avut constant poziția fermă de menținere a vânzării efectuate, ea neputând de altfel să procedeze la anularea actelor de executare, atribut exclusiv al instanței de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC U.T.B. SA invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și cere scoaterea sa din cauză întrucât s-a recuperat debitul, aferent creditelor, pe care reclamanta intimată îl înregistra față de ea, urmare a plății benevole, eliberând la solicitarea debitoarei adrese de radiere a ipotecilor și de ștergere a garanțiilor din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare încă din luna septembrie 2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata reclamantă solicită respingerea recursurilor ca nefondate, respingerea excepției lipsei de procedură cu administratorul său judiciar ca lipsită de interes, recurenta D.G.F.P. Buzău neavând posibilitatea legală de a invoca o excepție relativă instituită de lege în vederea protejării drepturilor unui terț, și ca neîntemeiată, întrucât prin sentința nr. 44 din 20 februarie 2006 Tribunalul Buzău, secția comercială, a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare fără a i se ridica dreptul de administrare, precum și respingerea excepției autorității de lucru judecat, întrucât litigiile invocate de recurentă au avut un alt obiect decât cel al prezentei cauze în care a solicitat nu anularea, ci constatarea nulității licitației vizate.
Examinând recursul pârâtei SC C.P. SRL sub aspectul regularității declarării lui se constată că acesta nu este însoțit de dovada achitării taxei de timbru conform legii, cum cer dispozițiile art. 3021alin. (2) C. proc. civ., precum și că, deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune taxă judiciară de timbru în valoare de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (fila 14), aceasta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței, astfel că, făcându-se aplicare prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 alin. (2) din O.G. 32/1995 privind timbrul judiciar, recursul recurentei menționate urmează a fi anulat ca netimbrat.
Cât privește recursul declarat de recurenta pârâtă D.G.F.P. Buzău, acesta este fondat.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. urmează a fi respins întrucât este lipsit de interes, pe de o parte, nelegala citare a intimatei reclamante putând fi invocată numai de către aceasta, ca parte protejată prin respectiva excepție, iar pe de altă parte, administratorul judiciar al intimatei cunoscând existența litigiului așa cum o recunoaște direct (fila 36), și reclamanta intimată fiind reprezentată legal de V.B., desemnat ca reprezentant prin sentința nr. 64 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, (fila 43). Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este însă întemeiat și urmează a fi admis întrucât, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ și nu a avut în vedere excepția autorității de lucru judecat, luată în considerare corect de către instanța de fond.
Se reține, în acest sens, că instanța de apel a ignorat că prin sentința civilă nr. 893 din 18 februarie 2005 Judecătoria Buzău a respins acțiunea, completată la 13 ianuarie 2005, formulată de contestatoarea SC B. SA Buzău, reclamanta intimată în cauza de față în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. Buzău, recurenta pârâtă în pricina ce examinăm acțiune prin care reclamanta solicita anularea actului de executare reprezentat de vânzarea din data de 9 decembrie 2004 prin licitație publică efectuată de pârâtă, vânzare efectuată fără respectarea dispozițiilor legale în materie, desființarea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul nr. 10/2001 și repunerea părților în situația anterioară efectuării lor (filele 16.20 din dosarul nr. 4693/2006 Judecătoria Buzău), iar prin decizia nr. 997/R din 2 noiembrie 2005 Tribunalul Argeș, secția civilă, respinge ca nefondat și recursul declarat de contestatoare împotriva hotărârii Judecătoriei Buzău (filele 21-26 dosar nr. 4693/2006, Judecătoria Buzău), contestația în anulare a deciziei instanței de recurs promovată de aceeași contestatoare, fiind și ea respinsă prin decizia nr. 182/R din 7 martie 2006 a Tribunalului Argeș, hotărârile evocate fiind însă examinate și evaluate corect de instanța fondului, în sensul că litigiul de față are aparent ca obiect constatarea nulității și nu doar anularea licitației publice organizate de D.G.F.P. Buzău la 6 decembrie 2004 în dosarul execuțional nr. 10/2001 precum și a actelor subsecvente și repunerea părților în situația anterioară, dar - așa cum corect a reținut instanța de fond, motivele invocate de reclamanta intimată nu sunt motive de ordine publică spre a antrena constatarea nulității absolute, fiind de fapt aceleași motive invocate și în prima pricină soluționată irevocabil prin respingerea acțiunii.
în același sens se constată și că instanța de apel reține greșit că organizarea și ținerea licitației s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 157 alin. (2) și (3) și în parte alin. 4 C. proc. fisc., ceea ce ar echivala, în opinia sa, cu o fraudă la lege antrenând nulitatea absolută a licitației.
Pe lângă faptul că din lucrările dosarului rezultă că recurenta D.G.F.P. Buzău a respectat dispozițiile imperative ale legii anunțând licitația în cotidiane naționale (Adevărul din 26 noiembrie 2004), înștiințând în acest sens pe reclamanta intimată cu privire la data, ora și locul licitației prin adresa nr. 35522 din data de 24 noiembrie 2004, după ce, anterior, indisponibilizase bunurile în cauză prin procesele verbale de sechestru nr. 1336 și 1345 din 6 mai 2004 înregistrate la Biroul de Carte Funciară la 8 iunie 2004, iar prin adresa nr. 31777 din 17 noiembrie 2004, înregistrată la reclamantă cu nr. 3085 din aceeași dată, îi comunicase raportul de evaluare întocmit pentru valorificarea activelor, fără ca aceasta să formuleze vreo obiecțiune, elemente ignorate de instanța de apel, aceasta nu a observat nici că dispozițiile de lege a căror încălcare de către recurentă o reține, sunt de natură a proteja pe participanții la licitație, încălcarea lor putând fi invocată de către aceștia, dacă acea încălcare i-a prejudiciat, reclamanta intimată, proprietara bunurilor scoase la licitație, neprobând nici o vătămare suferită prin pretinsa încălcare.
Se constată deci că între cauza soluționată prin sentința civilă nr. 893 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei Buzău rămasă irevocabilă prin decizia nr. 997/R din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Argeș, și pricina de față există identitate de obiect, cauză și părți, aflate în aceeași calitate, fiind deci incidente dispozițiile art. 1201 C. civ., astfel că motivul de recurs vizând puterea lucrului judecat este întemeiat și urmează a fi admis.
Față de cele de mai sus se constată că și criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. sunt justificate, decizia instanței de apel cuprinzând o motivare sumară a soluției pronunțate, instanța făcând o greșită aplicare a legii, nesolicitarea de către recurenta pârâtă a extrasului de carte funciară, care să dovedească existența ipotecii care greva imobilul în litigiu în favoarea SC U.T.B. SA, sucursala Buzău, fiind corect calificată de către prima instanță ca fiind motiv de nulitate relativă, aceasta putând prejudicia pe creditorul ipotecar care, însă, a afirmat că și-a recuperat creanța garantată prin plata voluntară a debitului respecti, efectuată de către reclamanta debitoare, fapt reținut de asemenea corect în sentința pronunțată de instanța de fond și ignorat de către instanța de apel.
Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta pârâtă D.G.F.P. Buzău a fost admis, iar decizia recurată a fost modificată în sensul că apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 368/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2205/2008. Comercial → |
|---|
