ICCJ. Decizia nr. 368/2008. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamantul M.R. a chemat-o în judecată pe pârâta SC O. SA Rădăuți pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Rădăuți Piața Unirii sediul Bibliotecii municipiului Rădăuți.
Prin sentința civilă nr. 2429 din 7 octombrie 2004, Judecătoria Rădăuți a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava.
Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 201 din 25 martie 2005, a respins excepțiile invocate de pârâta SC O. SA Suceava privind autoritatea de lucru judecat, lipsa de interes a reclamantului și lipsa calității procesuale active, iar pe fondul litigiului a respins acțiunea, cu obligarea recurentului la plata sumei de 14.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pe rolul instanței de drept comun se află un litigiu între aceleași părți care are ca obiect revendicarea imobilului în litigiu, așa încât reclamantul nu poate obține prin această acțiune în constatare, un titlu pe care să-l opună pârâtei, atâta vreme cât are deschisă acțiunea în revendicare, astfel că art. 111 C. proc. civ., nu poate fi temei pentru obținerea titlului de proprietate.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei decizii a fost respins de către Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscală, prin decizia nr. 120 din 23 noiembrie 2005, prin care s-a reținut că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea în constatare, reclamantul având calea deschisă a acțiunii în revendicare.
Reclamantul M.R. a declarat recurs împotriva acestei din urmă decizii, solicitând în conformitate cu art. 304 pct. 8 - 9 C. proc. civ., admiterea recursului.
Prin motivele invocate recurentul a susținut că se află în posesia imobilului, existând riscul deposedării lui și că nelegal i-a fost respinsă acțiunea.
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar potrivit pct. 9 al aceluiași articol, se poate cere modificarea hotărârii când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând motivele invocate de recurentă se constată că atât interpretarea cât și aplicarea art. 111 C. proc. civ., s-a făcut în litera și spiritul legii. Astfel, conform art. 111 C. proc. civ., "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Spre deosebire de acțiunile în realizare, acțiunile în constatare au un obiectiv limitat, reclamantul cerând să se constate existența dreptului său, fără ca instanța să condamne, hotărârea dată într-o astfel de acțiune nefiind titlu executoriu și neputând fi pusă în executare silită.
în interpretarea art. 111 C. proc. civ., se învederează caracterul subsidiar al cererii de constatare în sensul că acțiunea în constatare poate fi folosită numai atunci când partea nu are la dispoziție nici un mijloc procedural de realizare a dreptului. Finalitatea urmărită de legiuitor este realizarea dreptului material prin orice mijloace procedurale și cât timp este posibilă această realizare nu este recunoscut dreptul la o acțiune în constatare.
Cum, în speță, recurentul reclamant este parte într-o altă acțiune în revendicare a imobilului în litigiu, prin care instanța a constatat dreptul de proprietate al pârâtei, obligând-l pe reclamantul din acțiunea de față, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, și cum cu privire la reglementarea dreptului material s-a folosit acțiunea în realizare, corect, cele două instanțe au constatat inadmisibilitatea acțiunii în constatare față de dispozițiile imperative ale art. 111 C. proc. civ.
în consecință, se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.
A fost admisă cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata SC O. SA Rădăuți în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, partea care a căzut în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 362/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2342/2008. Comercial → |
|---|
