ICCJ. Decizia nr. 2890/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2890/2008
Dosar nr. 1505/86/2007
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1598, pronunţată la data de 28 mai 2007, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Suceava a admis cererea principală formulată de reclamanta SC G.C. SRL Suceava, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Todireşti , cu consecinţa obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 85.500 lei, reprezentând contravaloare lucrări de construcţii neachitate; suma de 20.607,1065 lei, reprezentând dobânzi comerciale, actualizată până la data plăţii efective şi suma de 3.375 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată în cauză.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă, dând eficienţă principiului consacrat de art. 969 C. civ., a reţinut, în principal, că, deşi reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, pârâta nu şi-a executat obligaţia corelativă asumată, de plată a preţului în termenul prevăzut de art. 18.1 din contract, datorând astfel, potrivit art. 23.2 şi „penalităţi reprezentând contravaloarea dobânzii percepută de banca la care executantul are deschis contul pentru suma restantă”, apreciind ca nefondate, atât apărările pârâtei pentru neexecutarea parţială a obligaţiei de plată a preţului, cât şi pretenţiile ce fac obiectul cererii reconvenţionale, motivate pe faptul că lucrarea ar fi fost afectată de vicii ascunse, în lipsa probelor concludente.
Apelul formulat de pârâta - reclamantă - reconvenţională împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Suceava, prin Decizia nr. 20, pronunţată la data de 4 februarie 2008.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că sunt nefondate criticile apelantei referitoare la viciile ascunse ale lucrării executate de intimata - reclamantă şi la refuzul primei instanţe de a administra proba cu expertiză, în dovedirea pretenţiilor solicitate prin cererea reconvenţională, întrucât aceste apărări şi susţineri, formulate prin cererea reconvenţională pun în discuţie o altă etapă decât cea evocată în acţiunea principală, respectiv perioada de garanţie reglementată de art. 17 din contract, deci pretenţiile din cererea reconvenţională nu au legătură intimă cu cele din acţiunea principală, iar administrarea probei cu expertiză de specialitate ar produce o tergiversare nejustificată a soluţionării pretenţiilor reclamantei, confirmate, de altfel, de pârâta - apelantă.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă - reclamantă - reconvenţională, solicitând admiterea acestei cereri, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului şi cercetării complete a fondului cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că prin refuzul instanţei de apel de a încuviinţa proba cu expertiză tehnică solicitată i s-a încălcat dreptul la apărare, motiv ce poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Intimata a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate, apreciind netemeinică critica adusă acestei hotărâri.
Recursul este nefondat.
Este de principiu că admiterea sau respingerea probelor este lăsată la aprecierea instanţei în funcţie de pertinenţa şi de concludenţa acestora.
Aşa fiind, nu se poate reţine că instanţa de apel, exercitându-şi această prerogativă, a încălcat dreptul la apărare al apelantei prin refuzul, motivat, de a încuviinţa proba cu expertiză tehnică pe care aceasta a solicitat-o, aşa încât critica ce vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria comunei Todireşti , împotriva Deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 20 din 4 februarie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2889/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2891/2008. Comercial. Nulitate societate.... → |
|---|
