ICCJ. Decizia nr. 3055/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3055/2008
Dosar nr. 6781/101/2007
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 706 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea reclamantului M.N. şi în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Dr.Tr. Severin, judeţul Mehedinţi, hotărârea dată ţinând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În esenţă s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2479 din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, irevocabilă prin Decizia nr. 4352 din 10 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova pârâta SC M. SA a fost obligată să perfecteze cu reclamantul actul de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu, la preţul de 4.357.236 lei, preţ stabilit în raport de dispoziţiile Decretului-Lege nr. 61/1990 şi Legii nr. 85/1992.
Întrucât reclamantul a făcut dovada achitării preţului iar pârâta a refuzat să se conformeze celor stabilite prin hotărârile judecătoreşti irevocabile, acţiunea de faţă formulată de reclamant a fost admisă în temeiul dispoziţiilor art. 1073 C. civ., art. 1294 şi 1295 C. civ., nefiind primită susţinerea pârâtei că refuzul său s-ar datora faptului că reclamantul ar datora sume mai mari, respectiv chirie restantă, întrucât pârâta nu a formulat cerere reconvenţională.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 46 din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Instanţa de apel a reţinut culpa apelantei în neexecutarea obligaţiei stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, aşa încât nu poate condiţiona încheierea contractului de plata unui preţ reactualizat în raport de inflaţie şi cu dobânzi legale. Din notificarea trimisă de intimatul-reclamant la 8 februarie 2006 şi răspunsul dat acesteia de către apelantă, instanţa a reţinut condiţionarea încheierii actului de către apelantă în mod nejustificat, deoarece reclamantul-intimat achitase preţul încă din 2006, devalorizarea sumei fiind imputabilă apelantei care a exercitat căi de atac şi care încă de la început a refuzat să facă aplicarea Legii nr. 85/1992.
De asemenea instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ. referitoare la posibilitatea aplicării unei amenzi civile debitorului unei obligaţii de a face, ca mijloc de constrângere a acestuia în îndeplinirea obligaţiei, nu exclude posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 1073 C. civ., dispoziţii de drept material şi nu procedural.
Cum pârâta apelantă a refuzat să se conformeze celor stabilite în sarcina ei prin sentinţa civilă nr. 2479/2002 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin s-a apreciat că în mod corect a fost suplinit consimţământul său prin hotărârea de fond, acţiunea reclamantului fiind admisibilă.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică decizia din apel pentru aplicarea greşită a legii, atunci când s-a reţinut că ea ar fi trebuit să notifice pe reclamant, deşi consideră că în cauză ea a invocat în apel excepţia neexecutării obligaţiei de către reclamant care ar fi trebuit să achite preţul la data rămânerii definitive a sentinţei, respectiv în 6 februarie 2004.
Devalorizarea preţului greşit a fost reţinută că îi este imputabilă, deoarece reclamantul este cel ce a achitat preţul abia în 2006, aşa încât ar fi trebuit aplicate în cauză dispoziţiile art. 1361-1363 C. civ. şi nu art. 1073 C. civ., cu atât mai mult cu cât neexecutarea obligaţiei dădea dreptul la dezdăunări în temeiul art. 5803 C. proc. civ.
De altfel reclamantul a şi promovat alte două acţiuni, aflate pe rol (Dosar nr. 122/225/2007 şi Dosar nr. 120/225/2007) având ca obiect daune cominatorii şi aplicarea unei amenzi civile, ce au la bază obligaţia stabilită prin sentinţa civilă nr. 2479/2002 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin.
Prin întâmpinare intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul urmează a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Înainte de a fi analizate criticile, Curtea, în considerarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. apreciază că motivul de recurs în care sunt încadrabile criticile invocate este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deşi recurenta nu încadrează în drept recursul formulat.
Analizând criticile invocate Curtea le apreciază drept nefondate întrucât recurenta nu poate invoca excepţia de neexecutare câtă vreme reclamantul a dovedit că la 23 ianuarie 2006 (fila 10 fond) a achitat preţul stabilit în sarcina sa prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Recurenta critică nejustificat neaplicarea dispoziţiilor art. 1361 şi 1363 C. civ. referitoare la datorarea de către intimatul reclamant a dobânzilor la preţ şi a devalorizării preţului deoarece, pe lângă faptul că nu a formulat o cerere reconvenţională în acest sens, ea nu a dovedit că s-ar fi aflat în vreuna din situaţiile expres prevăzute de art. 1363 C. civ., respectiv, că prin hotărârea judecătorească irevocabilă, prin care s-a stabilit că reclamantul să plătească preţul de 4.357.236 lei acesta ar datora şi dobânzi sau reactualizarea preţului sau că ea l-ar fi notificat pe acesta să-şi îndeplinească obligaţia plăţii.
Cât priveşte neaplicarea dispoziţiilor art. 5803 C. proc. civ. de către instanţa de apel, ca mijloc de constrângere a ei pentru executarea obligaţiei de a face, Curtea apreciază critica drept nefondată, deoarece instanţele s-au pronunţat în limitele investirii lor, în raport de cererea reclamantului.
Din însăşi formularea dispoziţiilor art. 5803 C. proc. civ. rezultă că instanţa poate obliga debitorul unei obligaţii de a face la plata unei amenzi civile doar dacă este sesizată de creditor, cerinţă care în speţa de faţă nu este îndeplinită, aşa încât instanţele au făcut corect, în limitele investirii, aplicarea dispoziţiilor art. 1073 C. civ.
În consecinţă, recursul pârâtei este apreciat ca nefondat urmând a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei nr. 46 din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3054/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2991/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
