ICCJ. Decizia nr. 3102/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3102/2008
Dosar nr. 4446/62/2007
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3062/S, pronunţată de secţia comercială, a Tribunalului Braşov, s-a respins excepţia de prematuritate a acţiunii formulate de reclamanta P. A.G., în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL, invocată de pârâtă şi s-a admis, în parte, acţiunea, cu consecinţa obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 77.808,55 euro, reprezentând contravaloare facturi; suma de 7.375,63 euro, reprezentând dobândă, calculată până la data de 15 noiembrie 2006 şi, în continuare, până la data achitării integrale a debitului, precum şi suma de 5.973,77 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingându-se restul pretenţiilor reclamantei.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că excepţia de prematuritate este neîntemeiată, întrucât procesul - verbal din data de 29 septembrie 2006 este încheiat în conformitate cu prevederile art. 7201 alin. (4) C. proc. civ., iar, pe fond, că pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor, a achitat, parţial, contravaloarea facturii din 23 august 2004 şi, în totalitate contravaloarea facturii din 30 august 2004 şi a considerat ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 969, art. 970 C. civ. şi art. 274 C. proc. civ.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială, a Curţii de Apel Braşov, prin Decizia nr. 25/Ap, pronunţată la data de 22 februarie 2008.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel - analizând sentinţa tribunalului prin prisma motivelor invocate de apelantă, în raport cu probele administrate - a reţinut, cu referire la excepţii, că soluţia respingerii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei a apărătorului acesteia este corectă, faţă de prevederile art. 68 alin. (1) C. proc. civ. şi de dovada acestei calităţi făcută prin împuternicirea avocaţială depusă la dosar, asemenea soluţiei respingerii excepţiei de prematuritate a acţiunii reclamantei, faţă de procesul din 29 septembrie 2006, ce nu reprezintă o obligaţie afectată de termen în sensul art. 1022 C. civ., iar, pe fond, că pentru factura, în valoare de 2.510,67 euro, pârâta nu a ridicat nicio obiecţiune la plată sau cu privire la marfă; că factura nu este calculată per total debit şi nu s-au calculat nici dobânzi la această factură; că dobânda legală de 7.375,63 euro a fost calculată corect până la data de 15 noiembrie 2006, pentru suma precizată în cererea introductivă de instanţă şi timbrată corespunzător; că dobânda în sumă de 2.341,03 lei este calculată în continuare pentru perioada noiembrie 2006 - mai 2007 la soldul neachitat de 77.808,55 euro şi că, prin cererea dedusă judecăţii, s-a solicitat dobânda legală până la data achitării debitului, aşa încât prima instanţă nu s-a pronunţat ultra petita, cum greşit susţine apelanta.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC A.T. SRL, invocând motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi solicitând modificarea, în parte, a acestei hotărâri în sensul stabilirii dobânzii la suma de 2.341,03 euro în loc de 7.375,63 euro.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat s-a arătat că instanţa de apel a confirmat regretabila greşeală a tribunalului de a se fi pronunţat ultra petita prin obligarea pârâtei la plata unei dobânzi în cuantum de 7.375,63 euro, cu toate că reclamanta a solicitat doar o dobândă în cuantum de 2.341,03 euro.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, şi menţinerea hotărârilor pronunţate în cauză, apreciind ca fiind neîntemeiate susţinerile recurentei faţă de petitul cererii de chemare în judecată.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., care este expresia principiului disponibilităţii şi a obligaţiei instanţei de a se pronunţa asupra cererilor deduse judecăţii nu-şi găseşte justificare în cauză, întrucât apelul a fost respins, iar instanţa de apel nu a rejudecat cererea de chemare în judecată spre a se fi pronunţat, ea însăşi, asupra fondului acesteia, şi spre a fi antrenat, astfel, situaţia vizată: ultra petita.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.T. SRL Braşov împotriva Deciziei nr. 25/Ap din 22 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3101/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3105/2008. Comercial. Ordonanţă... → |
|---|
