ICCJ. Decizia nr. 3100/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3100/2008
Dosar nr. 8746/105/2006
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1491 din 24 octombrie 2007 Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC O. SRL Buşteni, în contradictoriu cu pârâţii SC M.C. SRL, B.C. şi B.G., ca neîntemeiată, privind obligarea pârâţilor în solidar la plata actualizată a sumei de 105.000 lei reprezentând contravaloare debite neachitate derivând din contractele din 2000 şi din 2004 şi a obligat reclamanta să plătească pârâţilor suma de 10.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, contractele din 2000 şi din 2004 au fost încheiate de societatea pârâtă cu SC O.l. SRL cu sediul în Azuga, judeţul Prahova, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de către SC O. SRL Buşteni, şi din relaţiile obţinute de la O.R.C., rezultă că cele două societăţi SC O. SRL Buşteni şi SC O.l. SRL, sunt distincte, cu sedii diferite, asociaţi şi administratori diferiţi şi cu număr de înregistrare diferite şi o societate înfiinţată în anul 2004 cum este reclamanta, nu putea să semneze contractul de colaborare din 2000.
Împotriva sentinţei, a declarat apel reclamanta SC O. SRL Buşteni, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că, în mod greşit prin sentinţa s-a reţinut de către prima instanţă că reclamanta nu putea semna contractele din litigiu şi implicit nu putea să-şi asume drepturi şi obligaţii şi pe cale de consecinţă nu putea formula pretenţii, omiţând însă să reţină că prin Decizia nr. 1 din 7 august 1999, domnul S.I., reprezentantul apelantei SC O. SRL Buşteni, este numit director executiv pe o perioadă nelimitată, având drepturi şi obligaţii asupra activităţilor firmei SC O.l. SRL Azuga.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 47 din 12 martie 2008, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare, pe fond, la Tribunalul Prahova.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, pârâta a declarat recurs.
Conform actului de procedură, aflat la fila 11 din dosar, recurenta a fost încunoştiinţată, prin funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, să timbreze cererea de recurs cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, dar nu şi-a îndeplinit această obligaţie, încălcând astfel prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru.
Cum, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii iar recurenta, deşi înştiinţată prin citaţie, conform art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, să achite taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar pentru termenul din 29 octombrie 2008, nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligaţii, Curtea va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta SC M.C. SRL Sinaia împotriva Deciziei nr. 47 din 12 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3099/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 3101/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
