ICCJ. Decizia nr. 3107/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3107/2008
Dosar nr. 3431/1/2008
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 15 aprilie 2008 şi motivată la aceeaşi dată, contestatoarea SC I. SRL Otopeni a solicitat anularea Deciziei nr. 99 din 22 ianuarie 2008, pronunţată de secţia comercială, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 25691/3/2004 şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunţării unei noi hotărâri neviciate.
În contestaţie, contestatoarea invocă, indicând în drept prevederile art. 318 C. proc. civ., următoarele motive:
1. Deşi a făcut referire la prevederile art. 17 din contract, deşi nu a existat nicio convenţie între cele două societăţi, potrivit căreia eventualele investiţii ar fi căzut în sarcina sa şi deşi reclamanta - intimată nu a avut acordul proprietarului pentru efectuarea lucrărilor de amenajare, totuşi a fost obligată prin hotărârile atacate la plata investiţiei efectuate de SC R. SA.
2. Mai susţine contestatoarea că a solicitat instanţei de recurs să oblige partea potrivnică să depună la dosar procesul - verbal din lunile septembrie - octombrie 2007 al A.G.A., încheiat cu ocazia intrării în spaţiu a salariaţilor acesteia, din care rezultă faptul că spaţiul era în perfectă stare de folosinţă.
Instanţa de recurs, însă, a considerat că această probă nu este utilă dezbaterii recursului, încât a respins-o. Acest aspect a determinat judecarea recursului fără ca instanţa să poată cerceta motivele de modificare sau casare, susţinute de probele solicitate.
La termenul de judecată de astăzi, 29 octombrie 2008, apărătorul contestatoarei SC I. SRL Otopeni a precizat că motivul contestaţiei în anulare este acela că instanţa de recurs a omis, din greşeală, a se pronunţa asupra unuia din motivele de recurs formulate, respectiv acela că instanţa de apel a schimbat înţelesul vădit neîndoielnic al actului adus pentru a proba apărările sale.
Examinând contestaţia în anulare, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indiciat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ., iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, şi nu în contestaţia în anulare.
Prima ipoteză din art. 318 C. proc. civ. are în vedere greşeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale.
Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greşeală materială, în sensul legii, ci eventual de o greşeală de fond, de o pretinsă eroare de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reţinută de instanţă ar fi neconformă realităţii, împrejurare care nu poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare şi care nu se poate îndrepta de aceeaşi instanţă prin retractarea propriei sale hotărâri, ci numai de către instanţele de control judiciar, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
În speţă, se constată că, prin primele două motive formulate în susţinerea contestaţiei în anulare, astfel cum au fost dezvoltate în scris, contestatoarea nu invocă o greşeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecăţii în recurs, ci critică modul în care instanţa a apreciat probele administrate în cauză sau, respectiv, a înţeles să administreze probatoriile, prin încuviinţarea sau nu a unor anumite probe.
Ori, o asemenea pretinsă greşeală, de apreciere sau administrare a probelor, nu reprezintă o greşeală materială, în sensul textului art. 318 C. proc. civ., care să poată fi remediată pe calea contestaţiei în anulare, prevederea cuprinsă în acest text referindu-se la erori materiale evidente, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Nici cel de-al treilea motiv invocat în susţinerea contestaţiei în anulare şi formulat oral, prin concluziile pe fond, nu este întemeiat, din examinarea deciziei atacate rezultând, cu evidenţă, că instanţa de recurs a reţinut ambele motive de recurs invocate, întemeiate în drept pe pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. şi le-a analizat, răspunzând fiecărui motiv, punctual şi expres.
Se observă, astfel, din cuprinsul deciziei contestate, că instanţa a răspuns inclusiv motivului de recurs circumscris punctului 8 al art. 304 C. proc. civ., reţinând, în esenţă, că temeiul acţiunii, astfel cum a fost caracterizat de instanţele de fond, rezultă dintr-un fapt cvasi contractual, iar susţinerea potrivit căreia pârâta a edificat construcţiile cu surse de finanţare proprii este infirmată de actul adiţional din 31 iulie 1997.
Mai mult, instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care instituie motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a recurentului nu deschide calea contestaţiei în anulare.
Aşa cum s-a arătat mai sus, nu s-a constatat nicio greşeală sau omisiune din partea instanţei de recurs, aceasta cercetând complet toate motivele de recurs invocate.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 - 320 C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I. SRL Otopeni împotriva Deciziei nr. 99 din 22 ianuarie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 25691/3/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3106/2008. Comercial. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3108/2008. Comercial. Alte cereri.... → |
|---|
