ICCJ. Decizia nr. 3227/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3227/2008
Dosar nr. 11151/3/2007
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 noiembrie 2006 reclamanta SC A.P. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC I.T.M.A. SA să-i permită accesul la hidranţii de pe platforma SC I.T.M.A. SA Bucureşti, sector 4, să-i pună la dispoziţie caracteristicile tehnice ale reţelei (debit, presiune, specificaţie racorduri pentru furtune) şi o schemă a reţelei de hidranţi conform convenţiei din 19 septembrie 2001, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 10 lei pe zi, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea obligaţiei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 12718 din 5 noiembrie 2007 a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta i-a îngrădit accesul la reţeaua de hidranţi şi deci că a încălcat o obligaţie asumată în acest sens.
Referitor la obligarea pârâtei de a pune la dispoziţia reclamantei caracteristicile tehnice ale reţelei (debit, presiune, specificaţie racorduri pentru furtune) şi o schemă a reţelei de hidranţi, s-a constatat că prin convenţia încheiată pârâta nu şi-a asumat o astfel de obligaţie.
Prin Decizia comercială nr. 137 din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis în parte acţiunea şi pârâta a fost obligată să permită reclamantei accesul la hidranţii de pe Platforma SC I.T.M.A. SA din Bucureşti, sector 4 şi să-i pună la dispoziţie schema reţelei de hidranţi şi documentaţie referitoare la caracteristicile tehnice ale acesteia.
S-a respins cererea de obligarea a pârâtei la plata unor daune cominatorii de 10 lei/zi de întârziere, ca neîntemeiată şi pârâta a fost obligată la 2.512,45 lei cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei că excepţia nulităţii convenţiei autentificată din 19 septembrie 2001 pentru lipsa determinării obiectului obligaţiei nu este întemeiată, întrucât acesta rezultă din clauza stipulată de părţi la art. 2 din convenţie.
Pe fondul litigiului s-a stabilit că deşi pârâta nu i-a îngrădit reclamantei accesul fizic la Platforma de hidranţi SC I.T.M.A. SA Bucureşti aceasta nu şi-a îndeplinit întocmai obligaţia contractuală deoarece, nu i-a permis accesul la schema tehnică a reţelei sau la documentaţia privind aceste caracteristici.
Prin aceasta instanţa de fond a interpretat convenţia părţilor contrar regulilor generale şi contextului în care raportul litigios a fost generat.
Împotriva acestei decizii pârâta SC I.T.M.A. SA a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat desfiinţarea în parte a deciziei, cu menţinerea dispoziţiilor privind respingerea cererii de obligare la daune cominatorii, iar pe fond să se menţină sentinţa primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
În subsidiar, s-a invocat că în situaţia în care s-ar menţine decizia recurată, instanţa de apel a procedat în mod greşit la acordarea acestora în totalitate a cheltuielilor de judecată către reclamantă, deoarece acţiunea a fost admisă numai în parte şi deci se cuveneau numai un procent de 75%, iar 25% îi revin pârâtei - recurente.
Prin întâmpinare intimata - reclamantă SC A.P. SRL cu sediul în Bucureşti a solicitat respingerea recursului întrucât chiar dacă nu s-a precizat expres obligaţia pârâtei de a-i pune la dispoziţie caracteristicile tehnice şi o schemă a reţelei de hidranţi, obligaţia asumată de pârâtă de a asigura accesul la hidranţii de pe platforma SC I.T.M.A. SA se completează cu prevederile legale în materie şi presupune şi furnizarea acestor documente.
În primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât deşi nu a susţinut şi motivat admiterea apelului în ceea ce priveşte capătul de cerere privind accesul fizic la reţeaua de hidranţi, instanţa a încuviinţat accesul fizic la reţeaua de hidranţi.
Nu s-a avut în vedere că prin răspunsurile la interogator, intimata - reclamantă a recunoscut implicit că nu i s-a îngrădit pârâtei în nici un fel accesul la reţeaua de hidranţi.
Critica nu este întemeiată.
Prin motivele de apel intimata - reclamantă a solicitat schimbarea în tot a sentinţei instanţei de fond şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Ori, reclamanta a pretins prin acţiunea formulată obligarea pârâtei de a-i permite accesul la hidranţii de pe platforma SC I.T.M.A. SA din Bucureşti, sector 4, aşa încât instanţa s-a pronunţat în limitele cererii deduse judecăţii.
În al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susţinut că decizia instanţei de apel conţine motive contradictorii deoarece deşi instanţa reţine că reclamantei nu i s-a îngrădit accesul fizic la Platforma de hidranţi SC I.T.M.A. SA Bucureşti de către pârâtă, o obligă pe aceasta la acordarea accesului, ceea ce este contradictoriu.
Nici această critică nu este fondată.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că neîngrădirea exclusivă a accesului fizic la Platforma de hidranţi, SC I.T.M.A. SA Bucureşti de către pârâtă, dar fără permisiunea accesului la schema tehnică a reţelei sau la documentaţia referitoare la aceste caracteristici, nu reprezintă o reală şi efectivă îndeplinire a obligaţiei de către pârâtă.
Deci nu suntem în prezenţa unei motivări contradictorii aşa cum a susţinut recurenta.
A invocat recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. că instanţa a interpretat greşit convenţia din 19 septembrie 2001, respectiv clauza 2 care prevede pentru pârâtă obligaţia de a asigura accesul reclamantei la reţeaua de hidranţi, în sensul că aceasta ar genera pentru pârâtă şi alte două obligaţii suplimentare respectiv de a pune la dispoziţia reclamantei o schemă a reţelei de hidranţi şi caracteristicile tehnice ale acesteia. Că petenta a ignorat criteriul de interpretare prevăzut de art. 983 C. civ. în sensul că orice clauză se interpretează în favoarea celui care se obligă.
Motivul de recurs nu este fondat.
Instanţa de apel a interpretat clauza 2 din convenţia din 19 septembrie 2001 încheiată între părţi prin care pârâta-recurentă s-a obligat să asigure reclamantei accesul la reţeaua de hidranţi a SC I.T.M.A. SA având în vedere dispoziţiile art. 977 şi următoarele C. civ.
Aşa fiind, în raport de aceste prevederi legale s-a stabilit în mod corect că intenţia părţilor a fost aceea de a preveni şi securiza reţeaua de hidranţi situată pe platforma SC I.T.M.A. SA Bucureşti împotriva declanşării incendiilor, iar reclamanta nu putea să facă verificări privind starea reţelei de hidranţi decât dacă i se punea la dispoziţie caracteristicile tehnice şi schema acesteia.
Susţinerea recurentei că instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 983 C. civ. nu poate fi reţinută cât timp s-a avut în vedere la pronunţarea hotărârii în ansamblul lor dispoziţiile art. 977 şi urm. C. civ. privind interpretarea convenţiilor.
În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susţinut că instanţa de apel a obligat pârâta la îndeplinirea unei obligaţii care a fost respectată (accesul la reţeaua de hidranţi şi prin aceasta s-a încălcat dispoziţiile art. 109 alin. (1) C. proc. civ.
Aceste critici au fost examinate în cadrul primului motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. şi deci nu vor mai fi analizate.
S-a invocat că instanţa de apel a făcut referire în considerentele deciziei la O. nr. 163/28 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor emis de M.A.I., fără a ţine cont de prevederile art. 292 şi 294 C. proc. civ. conform cărora în apel nu se pot modifica cererile iniţiale de chemare în judecată prin adăugarea de noi motive.
Critica nu este întemeiată deoarece invocarea în cadrul motivelor de apel a unei legi speciale de apărare împotriva incendiilor reprezintă un argument adus de reclamantă în susţinerea punctului său de vedere şi combaterea sentinţei instanţei de fond şi nu o modificare a acţiunii reclamantei.
A arătat recurenta că reclamanta a invocat ca temei de drept direct în apel art. 20 din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor fără însă a se preciza care sunt obligaţiile ce le revin părţilor, iar acest articol nu este aplicabil în speţă pentru că se referă la persoanele care deţin „părţi din acelaşi imobil” şi nu în proprietate exclusivă ca în litigiul dedus judecăţii.
Susţinerile recurentei nu pot fi reţinute, deoarece în considerentele deciziei aceste dispoziţii legale nu se regăsesc, ele au fost invocate de reclamantă în cadrul motivelor de apel.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I.T.M.A. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 137 din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3223/2008. Comercial. Nulitate societate.... | ICCJ. Decizia nr. 3229/2008. Comercial. Anulare incident plată.... → |
|---|
