ICCJ. Decizia nr. 3205/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3205/2008
Dosar nr. 125/100/2004
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În rejudecare, Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 4887 din 30 noiembrie 2006, a respins acţiunea formulată de reclamanta K.D.S.C.S. SRL CEHIA împotriva pârâtei R.H.C. SRL VIŞEU DE SUS.
S-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al pârâtei SC R.H.C. SRL VIŞEU DE SUS formulată de reclamanta K.D.S.C.S. SRL CEHIA.
S-a admis, în parte, cererea reconvenţională formulată de R.H.C. SRL VIŞEU DE SUS, reclamanta K.D.S.C.S. SRL CEHIA fiind obligată să plătească pârâtei R.H.C. SRL VIŞEU DE SUS suma de 301.380 Euro cu titlu de pretenţii şi suma de 41.695 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin acţiunea înregistrată sub nr. 2149/2004 reclamanta K.D.S.C.S. SRL CEHIA, a chemat în judecată pe pârâta SC R.H.C. SRL VIŞEU DE SUS pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să livreze întreaga producţie de lamele lungime fixă şi marfă îmbinată în dinţi produse din material lemnos, în exclusivitatea reclamantei, începând din luna mai 2004 până în decembrie 2006.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 204.440 Euro reprezentând debite comerciale şi dobânzi.
La data de 22 iunie 2004, pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.
Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea acţiunii, iar prin cererea reconvenţională, a invocat excepţiile: excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al pârâtei şi excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului, iar pe fond cererii reconvenţionale a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 488.145 euro (din care, 206.654 euro facturi neachitate iar diferenţa de 276.491 euro despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin neachitarea în termen a facturilor; totodată a arătat că acţiunea reclamantei este prescrisă, raportat la data încheierii convenţiei care se pretinde că stă la baza obligaţiei de plată, 18 aprilie 2001). Excepţiile invocate de pârâtă au fost respinse motivat de instanţa de fond, mai puţin excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a pârâtei, care a fost unită cu fondul.
S-a reţinut că între părţi a fost încheiată o convenţie la data de 18 aprilie 2001 prin care pârâta s-a obligat la plata sumei pretinse în acţiune, astfel încât până la 31 decembrie 2001 datoria să fie lichidată în întregime, precum şi livrarea către reclamantă a producţiei de produse enumerate în petitul acţiunii, obligaţii ce nu au fost respectate.
Ulterior încheierii convenţiei, s-a încheiat un contract de cesiune între H.S. Gmbh, E.S. şi cesionara K.D.S.C.S. S.R.L., pe care prima instanţa l-a calificat ca fiind un contract de cesiune, iar prin notificarea cesiunii, toate drepturile şi obligaţiile derivate şi menţionate în Convenţia din 18 aprilie 2001, au fost preluate spre asumare şi executare de reclamantă, împrejurare care a determinat admiterea cererii reconvenţională în ceea ce priveşte obligaţiile cedentei H.S. Gmbh Germania faţă de SC R.H.C. S.R.L. Vişeu de Sus.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al pârâtei a fost admisă, faţă de data introducerii cererii reconvenţionale 22 iunie 2004 şi s-a constatat pe fondul cererii ca aceasta este, în parte întemeiată, în raport de probele administrate, acte, expertiză contabilă, fiind confirmate existenţa unor datorii ale reclamantei faţă de pârâtă. Prin urmare, neplata facturilor la timp de către reclamantă a dus societatea pârâtă la imposibilitatea de a-şi plăti furnizorii şi salariaţii, motiv pentru care a fost nevoită să apeleze la credit bancar, pentru a nu-şi bloca activitatea. Dobânzile suportate de societatea pârâtă au fost la suma de 276.491 euro; având în vedere că pârâta a solicitat daune prin cererea reconvenţională, astfel că reclamanta a fost obligată la plata sumei de 301.380 Euro reprezentând dobânzile aferente creditului luat în contul facturilor neplătite de reclamantă, în temeiul art. 1086C. civ.
Împotriva sentinţei, a declarat apel pârâta R.G.H.C. SRL VIŞEU DE SUS.
Prin decizia nr. 65 din 24 martie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei cu 15.000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata R.H.C. SRL VIŞEU DE SUS, reţinându-se în considerentele hotărârii că motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură a schimba soluţia primei instanţe în raport de starea de fapt relevată de probatoriul administrat şi în aplicarea dispoziţiilor legale.
În contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut în esenţă aspecte procedurale şi pe fond a criticat hotărârile sub aspectul interpretării eronate a convenţiei încheiată de părţile litigante, în raport de prevederile legale incidente în cauză, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională recurenta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a părţii potrivnice şi excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţionale în raport de dispoziţiile art. 7205 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată.
În consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
La termenul de astăzi, Înalta Curte a pus în discuţia recurentei insuficienta timbrare a recursului.
Constatând că recurenta nu înţelege să depună în completare taxa judiciară de timbru în sumă de 3.544,41 RON diferenţa dintre 8969,41 RON stabilită de instanţă cu care a fost şi citată la data de 15 iulie 2008, ci suma de 5425 RON achitată de recurentă cu O.P. 80 din 29 octombrie 2008 şi că aceasta nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 republicată şi în termenul stabilit de acest text de lege, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii prevăzute de dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată şi va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamantă.
Este de observat că în recurs taxa judiciară de timbru a fost calculată conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 republicată raportat la faptul că recurenta a criticat decizia recurată atât sub aspectul soluţionării pe fond a acţiunii cât şi a cererii reconvenţionale şi că nu este întrunită nici ipoteza prevăzută de art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 republicată.
Având în vedere că apărătorul intimatei a solicitat cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către recurent, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta K.D.S.C.S. SRL CEHIA împotriva deciziei nr. 65 din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă pe recurentă la 11.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3180/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 3221/2008. Comercial. Evacuare. Contestaţie... → |
|---|
