ICCJ. Decizia nr. 3309/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3309/2008
Dosar nr. 103/35/2007
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin sentinţa nr. 1067/com din 8 noiembrie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA Oradea în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Oradea şi, în consecinţă, aceasta a fost obligată la plata sumelor de: 420.280.573 lei rol contravaloare marfă, 638.443.241 rol penalităţi la facturile achitate cu întârziere, 559.664.830 rol penalităţi la facturile neachitate până la data cererii de chemare în judecată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că pârâta nu şi-a executat obligaţia asumată prin contract şi făcându-se aplicarea prevederilor art. 969 C. civ. atât sub aspectul conţinutului obligaţiilor părţilor cât şi al clauzei penale precum şi aplicarea prevederilor art. 43 C. com., pârâta a fost obligată la sumele menţionate.
În contra sentinţei a declarat apel pârâta SC R. SA, criticile acesteia vizând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate, solicitând schimbarea în tot a acesteia şi respingerea acţiunii.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 70 din 5 iunie 2007 a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat sentinţa atacată în sensul obligării acesteia la plata sumelor de 32.400,05 ron cu titlu de preţ marfă şi 107.104,93 ron cu titlu de penalităţi de întârziere, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut ca prin contractul pe care părţile l-au încheiat, reclamanta în calitate de vânzătoare s-a obligat la cererea pârâtei să livreze betoane şi mortar la preţuri unitare conform anexelor 1 şi 2 din contract, valoarea mărfurilor urmând să fie facturată la 15 şi 30 zile din lună cu scadenţa la a 10 a zi de la emiterea facturii, sub sancţiunea plăţii de penalităţi de 0,1% din valoarea facturii.
S-a mai reţinut, că reclamanta şi-a executat obligaţia de livrare marfă asumată prin contract şi că pârâta a plătit cele 6 facturi emise pentru încasarea contravalorii lor mai puţin ultima factură din care nu a achitat 324.000.515 rol, suma solicitată drept diferenţă preţ prin cererea de chemare în judecată.
Pentru stabilirea cuantumului obligaţiilor de plată datorate inclusiv întinderea penalităţilor, instanţa de apel s-a raportat la concluziile raportului de contraexpertiză contabilă, probă administrată în această fază procesuală cu luarea în considerare a celor stabilite prin Decizia nr. 470/C/2004 a Curţii de Apel Oradea, reţinând în final că pârâta datorează sumele de 32.400,05 ron, diferenţă de preţ şi 107.104,93 ron pentru penalităţi.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta SC S. SA pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei în vederea completării probaţiunii şi, în subsidiar, modificarea respectivei hotărâri în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă şi menţinerea sentinţei.
În dezvoltarea motivului de recurs menţionat, recurenta arată:
1. deşi acţiunea iniţial formulată a fost majorată sub aspectul cuantumului sumei datorate cu titlu de preţ în mod eronat experţii nu s-au raportat la suma majorată şi neargumentat;
2. instanţa de apel a încălcat prevederile art. 969 C. civ. stabilind că penalităţile se datorează la valoarea neachitată din factură contrar contractului prin care părţile au stabilit penalităţi de 0,1% din valoarea facturii iar nu din valoarea neachitată.
Intimata SC R. SA a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate şi în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurenta deşi avea posibilitatea să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză, aceasta nu a formulat obiecţiuni şi totodată nu face trimitere nici la Decizia nr. 470/C/2004 a Curţii de Apel Oradea pe care experţii au luat-o în considerare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motive de nelegalitate limitativ enumerate de acest text de lege.
Recursul declarat de reclamantă se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pe care aceasta l-a invocat prin raportare la aplicarea prevederilor art. 132 C. proc. civ. şi respectiv art. 969 C. civ. aşa încât susţinerea intimatei cu privire la nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate conform art. 302 lit. c) C. proc. civ. nu poate fi primită.
Cu privire la prima critică formulată, şi anume ignorarea de către experţi şi, deci, de către instanţă a majorării cuantumului pretenţiilor, se constată că reclamanta nu şi-a completat acţiunea cu un nou capăt de cerere asupra căruia instanţa să nu se fi pronunţat ci în cadrul aceluiaşi capăt de cerere privind obligarea la plata diferenţei de preţ, a precizat un alt cuantum decât cel iniţial pentru a cărui stabilitate s-a dispus administrarea probei cu expertiza aşa încât prevederile art. 132 alin. (2) pct. 2, ale art. 211 şi art. 212 alin. (2) C. proc. civ. au fost respectate de către instanţa de apel iar în luarea hotărârii de către aceasta, au fost respectate şi prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.. în sensul că s-a hotărât asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Cu privire la cea de a doua critică se constată că instanţa de apel nu a încălcat prevederile art. 969 C. civ. când a stabilit suma asupra căreia se calculează penalităţile, prevederile contractuale care reglementează clauza penală, cap. 4 alin. (3), fiind corect aplicate în raport cu dispoziţiile art. 1069 C. civ. conform căruia „clauza penală este o compensaţie a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligaţiei principale" şi cu prevederea cap. 5 alin. (2) din contract care se referă la plata de daune interese pentru neexecutarea totală sau parţială sau executarea defectuoasă a uneia din clauzele contractuale.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 70/C/2007-A din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3302/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3312/2008. Comercial → |
|---|
